Fiecare a opta persoană de pe planetă este supusă unei fobii. Și oamenii celebri erau vulnerabili. De exemplu, Napoleon nu se apropia de caii albi. Lui Abraham Lincoln îi era frică să nu înnebunească. Frica nu ocolește pe nimeni. Astăzi vom vorbi despre particularitățile fricilor și fobiilor și despre cum putem lupta cu ele.
Ca o umbră, frica ne urmărește fără încetare încă de la naștere. Uneori, cu cât ne maturizăm, cu atât influența ei este mai distructivă, iar acest subiect niciodată nu și-a pierdut actualitatea.
Capriciile atacurilor de panică
De fapt, frica este utilă, ea ne asigură supraviețuirea. Dar își pierde funcția de protecție atunci când devine excesivă. De îndată ce ajungem într-o situație care seamănă cu un coșmar vechi, imediat o trăim iar și iar. Avem semne clare ale unui atac de panică, care ne poate ataca de mai multe ori pe zi. Este greu de crezut, dar aproximativ o sută de milioane de oameni din lume suferă de această nenorocire, iar 75% sunt femei cu vârsta cuprinsă între 20-40 de ani.
Atacurile de panică pot fi provocate de stresul cronic, de o boală gravă, șoc emoțional sever (concedierea, divorțul, moartea unei persoane dragi) sau efortul fizic excesiv. Atacurile sunt întotdeauna neașteptate, de scurtă durată (de la un minut la o oră), manifestate prin palpitații, tremur, transpirații, dureri în piept, sau abdomen și pare că te sufoci.
Un astfel de episod exprimat clar de disconfort, nu reprezintă o amenințare pentru viață. Dar această stare poate dobândi o putere necontrolată. În aceste momente, ne pierdem capacitatea de a gândi rațional și interpretăm în mod fals aceste simptome ca semne ale unei boli periculoase. Când atacurile de panică devin o normă, majoritatea oamenilor se retrag în sine, devenind fie letargici și pasivi, fie, dimpotrivă, prea activi. Pentru a lupta împotriva fricilor, trebuie să le cunoști natura.
Natura „monștrilor”
Fricile înnăscute apar în timpul sarcinii și sunt cauzate de stimuli pe care nu i-am întâlnit niciodată. O frică puternică pentru noi poate fi provocată de întuneric, de un fulger strălucitor sau un sunet puternic.
Toți suntem țesuți din introiecții, de la naștere le percepem subconștient – le înghițim fără a le mesteca. Intrăm într-un anumit scenariu fără să ne gândim și rareori când omul iese din rutina obișnuită. Atitudinile negative formează frici și fobii care ne pot bântui toată viața.
Aceeași frică la diferiți oameni se manifestă diferit. De exemplu, cineva a fost mușcat de câine în copilărie, atunci el cu siguranță nu va aduce niciodată un cățel în casă. Iar pe altcineva nu l-a mușcat niciodată câinele, dar el oricum nu are încredere în câini, vede peste tot haite de câini flămânzi, agresivi, chiar dacă nu există. Aici motivul este anxietatea.
Mulți cred că frica și fobia sunt aceleași fenomene. Ceea ce nu este este adevărat. De obicei, în spatele fricii există ceva real care ne amenință cu adevărat sănătatea și bunăstarea, iar acest lucru provoacă omul să întreprindă anumite acțiuni. De exemplu, oamenii cărora le este frică de sărăcie muncesc din greu, dar chiar și cu o creștere a finanțelor, frica nu-i părăsește.
În spatele fobiilor se află adesea ceva ireal, exagerat. Sunt oameni care nu pot fi forțați să intre într-un lift sau să coboare în metrou (claustrofobie). Asta vorbește despre patologia în spatele căreia se ascund fobiile. Odată ajuns într-un loc periculos, omul înțepenește și preferă să stea ore în șir într-un ambuteiaj în propria mașină sau să meargă kilometri pe jos. Omul care suferă de fobii trebuie să înțeleagă că în spatele lor se află o problemă nerezolvată.
Statisticile arată că există aproximativ 500 de fobii, printre ele – teama de înălțime, întuneric, adâncime, spațiu închis sau deschis. Aproape toate fobiile sunt cauzate de o nevroză. Nu contează dacă omului îi este frică să nu ardă într-un incendiu, să întârzie sau să se îmbolnăvească de o boală incurabilă – în toate cazurile, reacția este de natură nevrotică.
Auto-vindecarea sigură.
Uneori putem lupta singuri cu fricile noastre. De exemplu, poți face un experiment și acționa prin provocare – consolidând în mod deliberat toate reacțiile negative. Unii oameni, în condiții de siguranță își creează în mod deliberat situații înfricoșătoare, de exemplu, stau pe un scaun și își imaginează că sunt pe marginea unei prăpastii, până la tremur.
În celelalte cazuri, ajutorul profesional este indispensabil. Pentru început, în cabinetul psihologului, se clarifică natura fricii și ceea ce se ascunde în spatele ei. De asemenea, este important să se determine și adâncimea fricii: pentru unii, este doar o frică ușoară, trecătoare, care este eliminată fără probleme semnificative, în timp ce pentru alții este obsesivă, acută, dezvoltată în fobie, unde este nevoie de tratament metodic și sistematic.
Fă un film despre tine.
O tehnică populară pentru a face față fricii este „schimbarea istoriei personale”. Această metodă permite, parcă, să repornești memoria, acolo unde evenimentul traumatic nu mai pare teribil și în viitor nu-ți va mai provoca negativitate. De exemplu, dacă o fată a fost atacată de un violator pe stradă, mutarea într-o altă zonă nu o va salva, dar trecerea prin această situație traumatizantă cu ajutorul psihologului și, prin urmare, scăpând de ea – va da rezultate.
Pentru a scăpa de emoțiile negative asociate cu trăirea unui incident extrem, de ajutor poate fi tehnica de tratament rapid al fobiilor, care se bazează pe îndepărtarea maximă de fenomenul înspăimântător. Poți să le ceri prietenilor să te ajute să realizezi un film despre tine, în care vei face tot ce nu puteai face anterior și vei elimina definitiv acele obstacole care te împiedicau. Când filmul este gata, urmărește-l de la o distanță diferită. De exemplu, dacă îți este frică de înălțimi, atunci va fi eficient să te vezi pe ecran apropiindu-se de marginea stâncii… La început imaginează-ți că te privești din primul rând al cinematografului, apoi din ultimul rând și în cele din urmă de departe – de la balcon.
De asemenea, poți apela la terapia prin basm. Ea este eficientă atunci când clientul, împreună cu terapeutul, compun un final optimist al basmului. Și însuși faptul pronunției ajută scoaterea la nivelul conștientizării durerile învechite. Cu fricile lucrează diferite tipuri de psihoterapie: terapia gestalt, psihanaliza, terapia prin artă, terapia orientată spre corp și altele. Lucrând cu fricile, fobiile și atacurile de panică, vei putea scăpa de ele pentru totdeauna.