Nașterea unui copil scoate la iveală toate complexele, temerile și resentimentele femeii. Oboseala, căderile nervoase, nemulțumirea față de sine și de viață – sunt cele mai frecvente probleme cu care apelează la psiholog mamele tinere. După ce femeia își rezolvă aceste probleme, își depășește anxietățile și se înțelege pe sine, ea găsește liniștea nu numai în suflet, ci și în casă.
Psihologul recomandă femeilor să se relaxeze, să-și accepte imperfecțiunile pentru a putea crește copii fericiți.
1. Mame ideale nu există, acceptă acest fapt.
Cel mai important lucru pe care trebuie să-l facă o mamă – să nu se conformeze unor stereotipuri, valori, standarde, ci să fie ea însăși. Doar așa va putea crește un copil fericit. Nu trucurile și acțiunile potrivite, ci contactul viu cu sufletul tău, acceptarea de sine, integritatea interioară – este cel mai bun cadou pe care îl poți oferi copilului!
Dar să fii tu însăți nu este un rezultat care poate fi obținut ca în sport. Aceasta este o cale. Calea autocunoașterii, vindecarea de supărările copilăriei, acceptarea tuturor tulburărilor spirituale… Asta este ceea ce oferă fericire, plenitudine interioară profundă și satisfacție atât mamei, cât și copilului.
2. Dacă te iubești relația în familie se va îmbunătăți.
Adesea în acest domeniu se întâmplă înlocuirea conceptelor. Dragostea de sine este percepută ca o bravadă („Voi face ce vreau, pentru că mă iubesc!”) sau ca milă se sine. Dragostea de sine autentică, ca și dragostea pentru copii, este un echilibru între sensibilitate și fermitate, între înțelegere și disciplină.
3. „Copilul tău interior” îți influențează relația cu copiii.
„Copilul interior” este un grup de nevoi care reflectă cele mai vulnerabile aspecte ale personalității tale: dorința de a primi sprijin, protecție, căldură. Dacă aceste nevoi sunt satisfăcute în copilărie, la maturitate nu mai simți o dependență acută de sprijinul exterior. În interior întotdeauna există o „mamă” care te susține. Dacă nu reușești să-ți satisfaci astfel de nevoi subtile, atunci „copilul tău interior” rămâne într-o stare imatură.
Dar „un copilul interior” care suferă – nu este vina ta, ci responsabilitatea ta. Trebuie să-ți dezvolți „mama interioară” care va avea grijă de „copilul tău interior”. Satisfăcându-i nevoile, ea poate ajuta copilul tău adevărat. Atunci vei avea energie pentru următorul pas: „Da, copilul nu vrea să se îmbrace, dar eu sunt o persoană adultă, pot să găsesc argumentele necesare.” Vei învăța să distingi clar ce ți-a provocat o emoție sau alta: comportamentul copilului, trăirile din copilăria ta sau oboseala.
4. Copiilor nu întotdeauna le lipsește atenția ta.
Dorința mamelor moderne de a le acorda copiilor mai multă atenție decât au primit ele în copilărie duce la altă extremă – copilul devine centrul vieții – iar consecințele vom fi simțite foarte clar peste 5-10-15 ani.
Concentrarea pe copil este o tendință modernă în parenting, când nevoile copilului sunt aduse în prim-plan, adesea în detrimentul celorlalți membri ai familiei. Aceasta este o încercare de a oferi copilului totul, de a-l proteja de frici și suferință, de a-i organiza cât mai multe distracții.
Acest fenomen duce la egoism, tiranie copilărească, grosolănie, obrăznicie, lipsă de respect, aroganță… Și crește lipsa de interes pentru viață, motivația, pasivitatea, dependența. Și toate astea în ciuda faptului că părinții încearcă să le ofere copiilor totul și chiar mai mult. Dar ceea ce se obține fără muncă nu este apreciat.
5. Nu reușești nimic, pentru că vrei prea multe de la tine și de la viață.
Să fii frumoasă și să alăptezi, să fii slabă și muncitoare, stilată și de succes. O limită înaltă care nu poate fi atinsă. Acționând sub influența acestei logici, ne refuzăm odihna și reînnoirea, dar pentru femeie starea de spirit și energia sunt cele mai importante.
6. O relație nesănătoasă cu propria mamă îți otrăvește maternitatea.
Multe femei trăiesc în conflict cu mamele lor, îndură, se plâng, dar nu schimbă nimic. Problema nu este că ai o relație proastă cu mama, ci că ai o relație proastă cu tine însăți. Nici măcar nu ai nevoie ca mama ta să fie alături pentru a te simți rea. Această îndoială de sine deja a prins rădăcini adânc în subconștient. Și în mod inconștient transmiți aceeași atitudine copiilor.
7. Pentru a te simți odihnită, nu ai nevoie de mai mult timp, ci de abilitatea de a te relaxa.
Adesea problema nu este că nu avem timp să ne odihnim, ci că nu ne putem relaxa. Atunci când ai 10-15 minute libere, reușești să te relaxezi, să scapi de gândurile care îți galopează prin cap? Pentru a învăța cum să te relaxezi pe deplin, trebuie să stăpânești arta de a fi în prezent, „aici și acum”, abilitatea de a elibera, de a opri controlul asupra tuturor.
8. Comportamentul copilului tău te irită mai puternic, dacă tu însăți ești mai tensionată.
Nu interzice copilului să-și arate emoțiile negative. Interzicerea furiei pe care noi am experimentat-o în copilărie ne face să ne fie frică de furia copilului.
Rezistența mamei depinde de „containerul interior” – adică de abilitatea de a rezista propriilor sentimente. O mamă cu un „container” bun se enervează când copilul face zgomot, dar suportă acest sentiment, păstrează prietenia față de copil și puterea de a-l ghida. Dacă recipientul este prea mic, atunci iritația nu încape în interior și se varsă asupra copilului. Uneori, mamele chiar așteaptă ca fiul sau fiica lor să devină un „container” pentru ele și caută alinare de la copil.
9. Îți verși nervii asupra copilului pentru că nu știi să-ți „procesezi” sentimentele.
În centrul leagănelor emoționale se află foarte des sentimentul de anxietate, vinovăție, neputință și inutilitate.
10. Cei dragi nu apreciază contribuția ta în familie, atunci când tu însăți nu o apreciezi.
Foarte multe mame nu sunt mulțumite de sine. Ele se dedică complet, dar oricum simt că nu este suficient, se învinovățesc și se critică dur.
Notează mental cel mai mic merit, tot binele pe care l-ai făcut pentru tine, familia și copiii tăi. De exemplu, ai grijă de tine, ai grijă de casa ta, de copii, de soț, faci ceva util pentru lume și străini.
De îndată ce observi că ai făcut ceva bun, imaginează-ți că primești o floare pentru asta. Puneți mental florile primite într-un vas. La sfârșitul zilei, uită-te în jur și numără câte flori ai primit. Admiră această frumusețe și ascultă-ți sentimentele.