„Copilul are nevoie de tată” – aproape fiecare femeie a simțit presiunea acestei fraze asupra sa. Unele încearcă să respecte acest principiu – fac tot posibilul să mențină chiar și o căsnicie nefericită de dragul copilului, doar ca el să crească “normal”. Altele, cu aceeași râvnă, sunt împotriva acestui principiu și nasc copiii doar pentru sine.
Acest articol este pentru mamele ( actuale sau viitoare) care doresc să înțeleagă de ce copilul are nevoie de tată, ce probleme pot apărea atunci când copilul crește cu tată și fără el și, de asemenea, cum pot fi reduse aceste probleme.
Psihologii descriu în diferite moduri ce funcții îndeplinește tatăl în viața copilului. Dacă opiniile lor ar fi adunate și oarecum simplificate, atunci se va dovedi următoarele:
– Pentru dezvoltarea copilului este important ca mama să aibă propria viață – alte activități, oameni importanți în viața ei și bucurii în afară de copil.
– Este important ca micuțul să vadă cum comunică oamenii în relații – cum se construiește interacțiunea dintre soț și soție, mamă și tată în timpul creșterii sale etc.
– Pentru copil este important (atât băiatul, cât și fata) să observe cum se comportă bărbatul, pentru a-și forma o imagine viitoare despre sine sau despre partenerul de relație.
– Dacă tatăl nu este prezent, copilul are dificultăți în formarea idealului masculin, precum și cu dobândirea scenariilor de comportament în familie. Cu toate acestea, aceleași dificultăți apar dacă tatăl este prezent, dar nu-și poate ajuta în niciun fel copilul să-și creeze imaginea demnă a bărbatului.
Adesea femeile apelează la linia noastră de asistență unde se plâng că tatăl umilește membrii familiei, țipă la ei sau chiar îi lovește și doar un lucru le împiedică să divorțeze – copilul nu trebuie să crească fără tată.
În astfel de cazuri, femeia trebuie întrebată: „Vrei ca fiul tău să imite un astfel de bărbat?” sau „Vrei ca fiica ta să-și caute un soț după chipul și asemănarea unui astfel de tată?” Puțin probabil ca un tată, prin simplul fapt că este prezent, poate educa un copil care nu va semăna cu el.
Ce puteți face în această situație?
Dacă mențineți căsătoria, dar există conflicte frecvente sau după divorț tatăl este implicat în creșterea copilului, va fi util să țineți cont de următoarele sfaturi:
1. Nu vă certați în fața copilului -aceasta este o chestiune privată și nu ar trebui să implicați copilul în asta. Găsiți timpul și locul potrivit pentru a discuta problemele în privat.
2. Nu încercați să ascundeți de copil prezența certurilor – el oricum înțelege că între părinți ceva este în neregulă și fie își va da seama că îl mințiți, fie va considera certurile constante drept o normă a relației. Îi puteți explica că uneori aveți dezacorduri, uneori tata și mama se enervează unul pe celălalt etc. – în funcție de vârstă.
3. Nu-i spune copilului lucruri rele despre celălalt părinte – asta îi poate afecta stima de sine și poate provoca neîncredere în ambii părinți. Îi poți explica că tata a rănit-o pe mama, că mama nu vrea să-l mai vadă pe tata, dar pentru copil tata va rămâne mereu tata.
4. Nu încercați să „cumpărați” dragostea copilului cu daruri și să faceți concesii în educație. Dacă ambii părinți, în ciuda conflictelor participă în viața copilului, este foarte important să dezvoltați o strategie parentală mai mult sau mai puțin acordată pentru ambii.
Dacă dintr-un motiv sau altul tata nu este prezent în viața copilului.
5. Pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului este important ca mama să aibă propria viață. După ce se dedică copilului, femeile de prea multe ori încep să trăiască viața pentru copil: să-i aleagă cariera, prietenii și chiar hobby-urile. Cu toate acestea, copiii imită adesea acțiunile părinților și poate cel mai rapid mod de a-l împinge la ceva, este propriul exemplu.
6. Pentru copil sunt importante diferite exemple masculine, din care să-și creeze o imagine ideală: rude, profesori, antrenori etc.
7. Pentru dezvoltarea copilului va fi util dacă după despărțire mama va lucra cu un psiholog – pentru a nu vărsa asupra copilului supărările și durerea sa.
Astfel, prezența tatălui în familie nu garantează sănătatea psihologică, iar absența tatălui nu condamnă copilul la o serie de probleme în viață și în familie – putem spune că totul depinde de cât de apropiați se comportă oamenii în fiecare zi.