Sunt o femeie obișnuită, cu o viață obișnuită și cu dorințe la fel de obișnuite. Sau poate sunt puțin neobișnuite? Oricum, am decis să le realizez. O vreme mi se părea că nu voi mai putea face nimic. Iar viața este atât de frumoasă!
Duceam o viață nu prea activă, mergeam la muncă, iar timpul liber îl petreceam uitându-mă la televizor sau citind o carte. În weekend, la noi veneau copiii și așa se întâmpla în fiecare săptămână. Pentru mine și soțul meu confortul era mai presus de orice. Acum un an, m-am îmbolnăvit de o infecție virală respiratorie acută și imediat după aceea am simțit un nod în piept.
Credeam că este doar un ganglion limfatic inflamat. M-am recuperat foarte greu și cel mai puțin îmi doream să merg la medic cu noua mea boală. Mai târziu și soțul meu s-a îmbolnăvit de covid, de aceea ne-am tratat împreună și nu i-am spus nimic despre senzațiile neobișnuite din piept.
Timpul trecea, iar eu nu mă gândeam la problemă până când nu a apărut o durere ciudată în regiunea axilei. La acea vreme, eram foarte speriată și i-am mărturisit totul fiicei mele care a insistat să mergem la medic. Mi-am făcut curaj și m-am dus.
— Unde ai fost până acum? a întrebat doctorul când i-am spus despre problemele mele. După care m-a trimis să fac un examen medical.
Mă așteptau o serie de proceduri neplăcute. După mamografie lucrurile nu arătau bine, dar nu voiam să recunosc că aș putea fi grav bolnavă. Nici nu am îndrăznit să spun cuvântul cancer. Așteptarea rezultatelor părea nesfârșită, iar biopsia a confirmat în sfârșit teribilul diagnostic. A trebuit să fac o mastectomie și ulterior un tratament oncologic.
Am trecut prin tot ce se menționează în legătură cu această boală. Am avut o mare problemă să mă accept. Fără sâni, nu mă simțeam femeie completă și mi-a luat mult timp să mă apropii din nou de soțul meu. Părul meu arăta groaznic după chimioterapie, am suferit de greață și am slăbit 9 kilograme. Din fericire, în cele din urmă am învins. Nu știu cum, dar mi-am revenit. Și am decis că nu numai voi supraviețui, ci voi trăi o viață nouă.
Acea femeie, care era fericită să se relaxeze pe canapea cu o pătură și o carte a început să meargă cu bicicleta, și-a schimbat dieta și a făcut o listă cu lucrurile pe care vrea să le facă. Primul pas a fost saltul cu parașuta. Am plâns și am râs de fericire, a fost o experiență de neuitat pe care vreau să o împărtășesc cu toată lumea!
Apoi am cumpărat o casă de vacanță într-un loc pitoresc, iar acum reparăm și îmbunătățim treptat totul. Întotdeauna am visat la propria mea casă și pentru mine nu există vacanță mai plăcută decât petrecerea timpului acolo. Am început chiar să repar mobila veche și să cultiv culturi. Mergem acolo împreună cu soțul meu în fiecare weekend, facem drumeții în zonă. Mergem cu bicicleta, înotăm în lacul din apropiere și petrecem serile în grădină. Mă simt foarte fericită.
Cel mai frumos cadou pentru mine a fost când mi s-a spus că m-am vindecat. Știu că trebuie să fiu atentă, pentru că boala poate reveni oricând. Dar numai când mi-am dat seama de apropierea morții, am înțeles cât de mult îmi doresc să trăiesc. Nu doar să supraviețuiesc, ci să trăiesc din plin. Să fac ceea ce îmi place, să fiu cu oamenii pe care îi iubesc. Poate suna pompos, dar sunt recunoscătoare pentru această experiență.