Multe femei tind să tolereze căsătoriile proaste. Mai mult, le vor justifica în toate modurile posibile. Diferența cu bărbații este evidentă. Dacă femeia îndură în mod conștient mult timp și apoi rupe relația, atunci bărbatul fie se simte bine, fie se simte rău. Poate că vina este pragul scăzut al cerințelor față de căsătorie?
De ce femeilor le este atât de greu să plece dintr-o relație abuzivă? Iată câteva motive:
1. Speranța că situația se va îmbunătăți.
Când observă primele semne la soțul lor, de obicei trec cu vederea. Ele cred naiv că în căsnicia lor totul se va schimba. Acest lucru poate fi numit optimism, deși, de fapt, seamănă mai degrabă a prostie.
Adică bărbatul se poartă urât, este nepoliticos, manipulează și probabil chiar o agresează, dar pentru ea această atitudine este acceptabilă. Ea crede că doar este nevoie de timp.
2. Încercarea de a schimba totul.
Una dintre cele mai distructive și iubite trăsături ale femeilor: ele cred că pot schimba chiar și cea mai rea persoană.
În fața lor există mesajul „periculos” sau „atenție, câine furios”, dar asta nu le oprește. Soția este capabilă de orice. Inclusiv de o asemenea nebunie.
3. Justificarea propriei alegeri.
Desigur, majoritatea eșuează. Dar puține vor vorbi și chiar vor recunoaște acest lucru. De aceea, femeile schimbă conceptele. ”Nu e nepoliticos, e doar puternic”. ”Nu e agresiune, ci disciplină.” – ea justifică oricare dintre acțiunile lui.
De fapt, acest lucru este tipic pentru orice persoană care a eșuat undeva. Dacă nu a funcționat, atunci asta și-a dorit. Nu a fost chiar așa de rău, de fapt.
4. Obișnuința.
Aceasta nu mai este doar umilință, ci dependență. Multe nici nu știu că este posibil și în alt mod. De exemplu, vor spune: ”Uită-te la noi, suntem împreună de 30-40 de ani, ne urâm, dar dăm dovadă de o răbdare de fier.”
Și întrucât pentru ele este deja o normă, promovează acest model de comportament și altora. Dar în același timp, sunt sigure că altfel nu poate fi. Pentru ele căsătoria este despre a te frânge, a te ajusta, reface și a face pe plac. Și odată ce au reușit asta suficient de mult timp, atunci văd adevărul doar în asta.
Dar sensul căsătoriei nu este numărul de ani trăiți, ci calitatea lor. Și nu cu auto-amăgire, ci pe bune. Iar asta se întâmplă foarte rar. Din moment ce majoritatea femeilor nu știu cum să o facă.
Scenariul de familie tipic care poate fi observat la noi: femeile își aleg partenerul nepotrivit, încearcă să-l schimbe, dar nu reușesc și atunci acceptă și se obișnuiesc cu omul pe care îl au alături. Și transmit asta ca o normă. Deși abordarea este greșită.
Mai bine să te căsătorești mai târziu, dar cu persoana potrivită sau chiar să stai singur, decât să suferi toată viața cu oricine. Alegerea este a ta.