Viața fără frică: Iată un exercițiu simplu care te va ajuta să scapi de fricile tale.

Frica este generată de anticiparea suferinței, experiențelor rele.

Dacă mă gândesc la o anumită situație în viitor și aștept emoții plăcute, atunci simt (și chiar aștept cu nerăbdare) bucurie, dar dacă mă setez pe ceva rău, atunci apare frica. În situațiile în care atenția este absorbită de prezent, frică nu există – dar poate apărea când mă gândesc: ”Ce se va întâmpla atunci când…?”

Previziunea există în aproape orice comportament, în orice act. Anticipăm în mod constant ceea ce urmează, conștient sau inconștient.

Omul nu are atât de multe reacții de bază la frică: prima – este protecția sau fuga în sensul larg al cuvântului, adică încercarea de a evita îndeplinirea situației negative. Dacă acest lucru nu este posibil, apare furia, agresivitatea sau sentimentul de neputință.

Frica are multe fețe: ne temem de durerea fizică, de emoțiile negative (de exemplu, că o să-mi fie rușine), frica că nevoile noastre de bază nu vor fi satisfăcute. Din cauza incertitudinii, frica crește și mai mult.

Atacul

Mulți oameni încearcă să nu se gândească la ceva teribil, dar frica nu dispare, ci se instalează în inconștient. De aceea, trebuie să ne gândim la fricile noastre. Cum?

Pentru început trebuie să ne răspundem la întrebarea: ”De ce îmi este frică?” Acest răspuns trebuie acceptat cu calm, fără rușine sau alte emoții nepotrivite: avem nevoie de frică, ea ne ajută să supraviețuim. Este în regulă să-ți fie frică când știi de ce ți-e frică.

Următoarea sarcină este – să identificăm sursa fricii. Temerile noastre de astăzi sunt înrădăcinate în trecutul nostru. Dacă, de exemplu, am suferit vreodată de foame sau pe scaunul stomatologului, această experiență poate fi cauza temerilor noastre. În căutarea sursei primare a fricii, ar putea fi necesar să-ți amintești experiențe din copilărie.

Unii autori sunt de acord că principala sursă a fricilor omului este – mama sa. O mamă anxioasă „umple” copilul cu fricile ei, dar, bineînțeles, nu cu intenție rea, fără să știe ce face. Încercând să te eliberezi de frici este important să înțelegi cu ce frici te-a „infectat” mama ta. Dacă ți-e frică de ceva, iar motivele sunt neclare, întreabă-te: ”Poate mamei i-a fost frică de asta? Atunci de ce mie trebuie să-mi fie frică?”

Fricile asociate cu emoțiile neplăcute.

Dacă ți-e frică că vei simți rușine sau te vei simți vinovat, atunci munca cu astfel de temeri se realizează, evident, prin gândirea vindecătoare asupra emoțiilor. Când te vei gândi la aceste emoții, frica își va pierde puterea. Dar asta nu înseamnă că trebuie să devii un om nerușinat și obraznic. Un om matur nu ar trebui să fie controlat de programul vreunei emoții, el ar trebui să ia decizii și să acționeze pe baza argumentelor rațiunii, ținând cont de specificul unei anumite situații.

Îmblânzirea

Omenii au inventat multe modalități de a scăpa de frică. Cineva se dedică complet unui hobby. Raționalizarea – este o altă metodă care ajută la depășirea unei situații înspăimântătoare: „Această situație se va termina rapid și apoi îmi va fi mai ușor „Voi fi pedepsit corect”, „ Mă voi simți rău, dar inamicul meu și mai rău”.

Frica de a fi respins de comunitate este foarte mare. De aceea, orice acțiune care unește omul cu mediul său îi atenuează starea. Într-o situație de frică, omul adesea folosește un comportament copilăresc – de exemplu, se plânge, face capricii. Cineva își caută un patron, un protector, alții îl imită pe cel de care se tem. Ne ajută să uităm de frică fantezia și imaginația, credința.

Exercițiu pentru depășirea fricii.

1. Răspunde-ți la întrebarea: ”De ce îmi este frică?” Elimină ceea ce se ascunde în spatele formulei „frica are ochi mari”.

2. Află cauza fricii și înțelege dacă este relevantă pentru tine acum.

3. Analizează și reflectă asupra emoțiilor care alcătuiesc frica.

4. Fiind într-o stare de calm, imaginează-ți că evenimentul teribil deja s-a întâmplat. „Intră” mental în situația înspăimântătoare, rămânând în același timp relaxat și calm. Observă-ți frica. Analizează acele acțiuni imaginare pe care le faci.

5. Găsește toate aspectele pozitive ale evenimentului care te face să fii fricos.

6. Enumeră-ți fricile și analizează-le periodic, descompune-le în elemente, derulează situațiile pe fondul unei stări de bine, calm și relaxare.