Cum să construiești o relație sănătoasă cu mama: urmează acești 7 pași.

Până la o anumită vârstă, mama este întregul Univers pentru copil. De ea depinde toată viața lui. Maturizându-se, copilul se îndepărtează tot mai mult de ea și devine independent. Dar relația cu mama în continuare are o influență foarte puternică asupra vieții copilului, chiar și fiind adult.

Beneficiile unui contact sănătos cu mama

Mama nu este o prietenă sau o vecină cu care să nu mai vorbești dacă nu ți se potrivește ceva. Din simplul motiv că în fiecare dintre noi există părți egale de la mama și tata. Și dacă nu acceptăm ceva în ei, atunci nu acceptăm ceva în noi înșine. De aceea, relațiile proaste cu părinții însoțesc adesea dificultăți în alte domenii ale vieții. Pentru că, în acest caz, nu ai armonie interioară, consimțământ și acceptare. Pe de altă parte, există o luptă constantă cu sine, respingere, rezistență.

Pe lângă problemele externe, există și dificultăți interne precum:

– nevoia de sprijin constant din partea mamei, consimțământul și aprobarea ei;

– supărare, dacă nu primești asta;

– frica de opinia publică, evaluare, condamnare;

– dorința de a fi pe placul tuturor, de a fi o „fată bună”,

– solicitări excesive față de sine și critici excesive,

– stimă de sine scăzută;

– supărări pe mama, care sunt prezente constant în viață.

Construirea unei relații sănătoase cu mama, doar pentru că așa „este necesar”, „așa este acceptat”, „este păcat” – nu va funcționa. Ar trebui să te ghidezi de un motiv sincer de ce ai cu adevărat nevoie de ea. De îndată ce înțelegi de ce ai nevoie de un contact sănătos cu mama, poți începe resuscitarea relației.

7 pași pentru a te reconecta cu mama

1. Spațiul propriu.  

Da, mama este cea mai apropiată și dragă persoană, iar casa părintească este fortăreața ta. Dar, inevitabil, vine un moment în care trebuie să locuiești separat. Crești, ai nevoie de limite personale clare, de spațiu personal.

Dar atunci când locuiești cu părinții, trebuie să-ți aperi constant teritoriul. Și aceasta este o scurgere de energie, resurse, atât pentru tine, cât și pentru părinți, care ar putea fi canalizate într-o direcție creativă.

2. Fii adultă

Indiferent de vârsta pe care o ai, pentru mama vei fi mereu un copil, iar în cele mai multe cazuri ea va fi gata să-ți rezolve problemele, să te ajute și să te protejeze de necazuri.

Dar când ai 25/30/35 de ani o astfel de atitudine nu-ți va aduce beneficii nici ție, nici ei. De aceea, ia poziția de adult și asumă-ți responsabilitatea pentru viața ta.

3. Rămâi o fiică pentru mama ta. 

Se întâmplă adesea ca, la o anumită etapă, copiii să ia poziția de adult pentru proprii părinți. Aceasta este o încălcare directă a ierarhiei familiei și în acest caz, nu poate fi vorba de maturitate. Acest lucru vorbește despre faptul că fiica încă nu s-a maturizat, nu s-a putut despărți de părinți și, din când în când, încearcă rolul de tutore pentru propriii părinți.

4. Împărțirea responsabilității 

Când vine vorba de relațiile dintre oamenii adulți, apare conceptul de împărțirea responsabilității. Fiecare înțelege și își acceptă partea sa de responsabilitate.

Dacă relația cu mama este cu multe urcușuri și coborâșuri, atunci trebuie să conștientizezi că aceasta este responsabilitatea comună, nu doar a ta. De aceea, nu-ți asuma toată vina și nu încerca să joci rolul de salvator în relația voastră.

5. Fii sinceră și deschisă în problemele legate de comunicarea voastră.

Nu trebuie să păstrezi emoții neplăcute în tine și să închizi ochii la ceea ce nu-ți place. Vorbește și discută cu mama. Și pentru ca astfel de conversații să nu se transforme în reproșuri și insulte reciproce, învață să-ți exprimi gândurile cu ajutorul mesajelor ”eu”. Adică, începe discuția cu acele emoții pe care ți le provoacă faptele mamei. În loc de „Când vei înceta să intervii în viața mea?” spune-i: „Nu mă simt confortabil când iei decizii pentru mine.”

6. Acceptă-ți mama complet, permite-i să fie ea însăși.

Da, toți copiii au tendința de a-și idealiza părinții, de a crede în superputerile lor. Dar, o astfel de imagine este tipică la vârsta de 5 ani.

Ar trebui să accepți faptul că mama ta este o persoană obișnuită, cu avantaje și dezavantaje, cu propria experiență și propriile greșeli. Îți va fi mai ușor să te accepți, să-ți permiți să greșești, atunci când îi vei permite mamei să facă acest lucru.

7. Acceptă-te

Atunci când înveți să-ți accepți părinții, începi să te accepți pe tine. Și invers. Desigur, acest lucru nu înseamnă că trebuie să suporți ceea ce nu-ți place. Să te accepți înseamnă să-ți permiți să fii tu însăți, să faci greșeli, să-ți recunoști  experiența, calea de viață și să înțelegi că nu doar este posibil, ci și necesar să te îmbunătățești și să te corectezi.

Construind relația cu mama, amintește-ți că ea ți-a dat tot ce putea să-ți dea în acel moment și a luat anumite decizii din dragoste și din cele mai bune intenții. Această conștientizare te va ajuta să te reconectezi mai ușor cu mama și să menții o relație sănătoasă, caldă și prietenoasă cu ea.