”Fetița tatei”: cum fericirea femeii depinde de relația cu tata.

Privim lumea prin ochii părinților noștri, nu numai în copilărie, ci și de-a lungul vieții. Și ne percepem pe noi înșine doar prin percepția părinților despre noi.

Încrederea în sine, stima de sine, realizarea de sine, relațiile cu alți oameni, limitele personale (capacitatea de a le proteja și de a le respecta pe cele străine) – toate acestea sunt în orice om adult transmise de la tata. De la prezența sau absența lui în viața copilului.

Figura tatălui ne afectează și capacitatea de a lua decizii, de a ne asuma responsabilitatea sau de a o pune pe seama altora, de a ne teme de schimbări sau de a ne bucura de ele. Despre rezistența la stres, capacitatea de a refuza și a accepta, de a fi selectivi, de a ne respecta pe noi înșine și pe ceilalți, despre relația noastră cu banii.

Energia paternă protejează copilul, îi oferă sentimentul de siguranță. Într-un mediu sănătos, copilul crește deschis, curios, încrezător că este în regulă, fără vinovăție și suspiciunea că este inutil (în absența unei mame prea anxioase sau nevrotice).

Limitele a ceea ce este permis sunt formate de tată. Nu este vorba doar despre interdicții, pedepse și alte lucruri neplăcute. Ci despre a te accepta, a-ți permite să fii cine ești prin esența ta naturală.

Un copil care a crescut cu un tată bun, la maturitate nu se ciocnește cu problema: „Mă tratează rău, ce ar trebui să fac?”. O astfel de persoană nu reflectă, dar întrerupe imediat comunicarea toxică. O astfel de comunicare este inacceptabilă În cazul persoanelor cu stima de sine adecvată, care nu au fost „învinovățite” în copilărie și legănate de leagănele emoționale parentale.

Fetița tatei

Figura tatălui pentru fată – este cea mai importantă în percepția de sine și lumea bărbaților. Modul în care tatăl a comunicat cu fiica, ce i-a transmis, cât de strict a fost și pentru ce anume, despre ce a insistat, cum a negociat, cum a comunicat acasă – toate acestea sunt fundamentul stimei ei de sine și a caracterului, ușor sau greu.

Pentru fată este important ca tata să-i aprobe acțiunile, să o placă în general și nu pe criterii individuale. Cu un tată implicat, ea nu se simte amenințată de lumea exterioară și de lumea bărbaților. Pentru că el a fost strict și blând în același timp. Pentru că fără reguli paterne, fata nu poate înțelege nimic despre esența ei feminină.

Tata NU este doar cel care îți spune: „Ești prințesă / regină / zeiță”, ci cel care te protejează. Tata formează miezul copilului și îi afectează modul în care va percepe dragostea și interesul față de alți oameni.

Alegerea partenerului

Și partenerii sunt selectați în funcție de cum a fost tata. Principiul este simplu: „doar să nu fie ca el!” sau „recunosc familiarul, mă simt calmă”. Tata este despre cum se va comporta femeia cu bărbații mai târziu. Dacă tata era dependent (de alcool, jocuri, era o „cârpă”), la maturitate ea își găsește un partener care trebuie salvat. Alții nu o interesează, în ei nu-și recunoaște „tatăl”.

Multe femei își idealizează tații. Le este frică să recunoască că au suferit mult din cauza lor. Adesea durerea a fost atât de puternică, încât femeia spune: ”Nu-mi amintesc de copilăria mea…” Dar dacă ea recunoaște problema, atunci poate scăpa de încărcătura greutății monstruoase – așteptări, resentimente, dezamăgire, autocompătimire, dispreț pentru bărbați etc. Tații noștri rareori sunt perfecți, de aceea nu trebuie ne fie frică să înțelegem ce s-a întâmplat în copilărie. Adesea, tații sunt absenți (din varii motive – cineva consumă alcool, cineva pleacă din familie, cineva moare sau muncește mult). Dar este foarte important ca femeia să-l accepte cu toate neajunsurile, slăbiciunile, greșelile sale. Să rostească durerea, să nu-i fie frică de pretenții.

În acest caz, te poți ajuta singură. Notează toate așteptările pe care le avea tatăl tău de la tine. Pe o altă foaie notează așteptările tale față de el. Apoi imaginează-ți că stați unul în față celuilalt. Fiecare cu încărcătura așteptărilor sale, acestea sunt niște cărămizi, pietre. În mâinile tale sunt așteptările tatălui. În mâinile lui sunt așteptările de la tine. Schimbă-le mental… Acum nici el, nici tu nu mai aveți așteptări străine. Iar cu ale tale poți face orice: poți construi o casă din cărămizi sau un drum din pietre.