Prietenul tău nu are niciodată timp pentru tine? Iată cum să-l tratezi în acest caz.

Ce să faci dacă prietenul tău nu sună niciodată primul? Sau îți spune că ar vrea să vă întâlniți, dar nu găsește niciodată timp?

Eu cred că problema nu este prietenul tău, ci tu însuți.

Uneori ne agățăm de oameni pentru care, de fapt, nu mai suntem interesanți. Vedem că acțiunile lor sunt în contradicție cu cuvintele, dar continuăm încercarea de a păstra relația.

Nu vrem să renunțăm la acele impresii și amintiri plăcute care au fost între noi. Vrem totul înapoi. Dar, de fapt, totul s-a terminat deja. Prietenul tău din politețe va răspunde la apeluri. Și el are amintiri plăcute și apreciază asta. Dar acum are o altă viață, un alt cerc social. Tu, însă, ești ca un cerșetor care cere pomană.

Și cel mai important lucru nu este faptul că prietenul tău a încetat să comunice cu tine, ci cum te simți tu în legătură cu asta. Te simți singur. Singurătatea vine de la stima de sine scăzută.

Prietenii sunt grozavi, însă absența lor nu ar trebui să fie o tragedie. Dacă ești interesant pentru tine, atunci nu vei avea probleme nici cu prietenii, nici cu absența lor.

Există și oameni pentru care este suficient să se vadă o dată pe an fără a se simți abandonați sau trădați. În acest caz este vorba despre autosuficiență.

”Distinge-i pe cei care vorbesc cu tine în timpul liber și pe cei care își fac timp pentru a comunica cu tine.”

Prietenia este întotdeauna reciprocitate. Dacă nu există reciprocitate, atunci nu mai este prietenie, ci dependență.

Ai avut situații în care prietenul tău nu putea găsi niciodată timp să comunice cu tine?