5 tipuri de furie și cum pot fi depășite în cel mai sigur mod.

Ce este furia, de ce avem nevoie de ea și prin ce este periculoasă?

Furia este o explozie agresivă scurtă, care urmărește eliminarea sau devalorizarea bruscă a sursei de iritație. Spre deosebire de alte tipuri de agresiune, furia este în primul rând o emoție, nu o acțiune.

În funcție de situație și caracteristicile individuale, oamenii se înfurie diferit. Iată câteva opțiuni.

1. FURIA IMEDIATĂ

Andreea s-a plâns că soțul ei este prea impulsiv. Acesta era obișnuit să-și exprime deschis furia sub formă de mustrări, amenințări și gesticulație. Ea se temea de reacțiile lui violente, crezând că este în pericol. Apărându-se, ea însăși începea să țipe și să amenințe, ceea ce nu făcea decât să sporească furia soțului.  Adesea, cearta se încheia cu violență fizică.

Ceea ce a ajutat-o pe Andreea a fost să realizeze că acest eveniment cu aspect amenințător este destul de sigur dacă nu întâmpină rezistență activă sau încurajare. Ea și-a putut depăși frica și a învățat să reziste acestor izbucniri, fără să răspundă cu furie. Cel mai dificil lucru pentru Andreea a fost să nu ia poziția de victimă. La început, renunțând la contrafurie, se simțea o victimă, provocându-i soțului sentimentul de vinovăție. Acest sentiment doar îi creștea furia. Situația s-a rezolvat atunci când Andrea și soțul ei și-au dat seama că scopul furiei este descărcarea emoțională, nu răul.

Recomandare: este important să nu negi prezența unei izbucniri de furie, să fii pregătit să-ți asumi responsabilitatea pentru ea, să nu simți vină excesivă. Vinovăția doar crește furia.

2. FURIA ARUNCATĂ ASUPRA ALTORA.

Victor obișnuia să-și arunce furia nu asupra omului, ci asupra unui obiect neînsuflețit (arunca telefonul în perete, spărgea vasele etc), distrugea tot ce avea la îndemână. Lui Victor îi era teamă să nu rănească o altă persoană atunci când este furios. Când se calma și strângea bucățile de vase împrăștiate prin încăpere, își reproșa că a deteriorat proprietatea. Dar s-a simțit mai bine când și-a dat seama că pagubele materiale minore erau plata pentru liniștea sufletească a apropiaților și partenerilor săi de afaceri.

Ritualul distrugerii obiectelor a început să simbolizeze pentru Victor atât pedeapsa (distrugerea) răufăcătorului, cât și izbucnirea sentimentelor negative. Treptat, el a reușit să treacă de la acțiuni reale la acte imaginare.

Recomandare: După ce ai spart ceva la furie, gândește-te, ce a simbolizat această acțiune. Încearcă să faci asta numai în propria imaginație (de exemplu, desenând sau zdrobind o figură din plastilină).

3. FURIA ÎNTÂRZIATĂ

Eugen a fost victima unui răspuns de furie întârziată. Căsătorit, s-a confruntat cu faptul că soția lui tindea să se înfurie nu în momentul problemei, ci după, într-o situație sigură (acasă). Făcea asta de teama că ar fi pedepsită dacă și-ar arăta furia și emoțiile imediat. Atunci Eugen a decis să afle dacă ea este cu adevărat supărată pe el și a aflat că soția sa își exprima furia care apărea în conflictele cu superiorii. Femeii îi era frică să nu fie concediată, de aceea își reținea furia la birou, dar o arunca acasă asupra soțului.

Recomandare: atunci când cineva își varsă furia asupra ta, încearcă să înțelegi dacă tu ești motivul.

4. RĂZBUNAREA

Principiile morale ale Simonei nu-i permiteau să reacționeze violent la supărare. Femeii îi era teamă să-și încarce familia cu iritarea ei. În același timp, era atât de furioasă, încât nu o salva nici îndreptarea furiei asupra unui obiect neînsuflețit. Singura modalitate de a se calma pentru ea era răzbunarea. Emoțiile sale se transformau în dorința obsesivă de a pedepsi răufăcătorul. Uneori avea nevoie de câteva luni pentru a construi planuri viclene și a-și duce răzbunarea la bun sfârșit. Dar după ce i-a răspuns „ticălosului” astfele, Simona suferea, se simțea vinovată pentru răul cauzat.

S-a simțit mult mai ușor când și-a dat seama că este suficient să aibă un plan de răzbunare fără implementare. Imaginându-și detaliat cum se răzbună, ea a învățat să-și verse furia în imaginație. Aceste fantezii au eliberat emoțiile.

Recomandare: Dacă ai o dorință nestăpânită de a te răzbuna pe cineva, imaginează-ți asta și fii atent la emoțiile tale. Adesea, răzbunarea imaginară este suficientă pentru a elibera furia.

5. ÎNDREPTAREA FURIEI ASUPRA TA.

În situațiile în care cineva o jignea pe Maria, ea în loc să-i răspundă în mod corespunzător, își îndrepta furia asupra sa: se învinuia, se certa, se pedepsea. În același timp, furia, neavând cale de ieșire, lua forma unui chin intern ciclic. Drept urmare, Maria suferea constant de melancolie și depresie. Și deoarece era conștientă că furia nu dispare, ci doar circulă în psihicul ei, acest lucru era relativ sigur pentru cei din jur. Principala daună provocată de reținerea emoțiilor era dispoziția ei proastă.

Maria s-a simțit mai bine când a început să-și arate furia celor care o jigneau.

Recomandare: învață să-ți exprimi mânia, pentru că de multe ori lipsa de reacție nu permite altor persoane să înțeleagă ce simți cu adevărat și ce nu ți se potrivește.

Furia este menită să schimbe circumstanțele incomode. Fiecare om este capabil să-și exprime în mod adecvat furia fără să se simtă vinovat, să distrugă relațiile sau să-și facă rău sie și altora. Pentru a face acest lucru, trebuie să înveți să fii responsabil pentru manifestarea furiei și să o recunoști ca fiind o emoție inerentă și naturală.