Frații și surorile: între dragoste și ură. Iată care este diferența optimă de vârstă dintre copii.

În viața fiecărei familii în care există deja un copil, vine un moment în care soții se gândesc dacă ar fi bine să mai nască unul. Planificarea este un semn de maturitate parentală. Și părinții își fac griji doar despre cât de confortabil se vor simți mai mulți copii în familie. Confortabil – nu doar din punct de vedere financiar, ci și oportunitatea de a împărți iubirea părintească pentru doi (sau mai mulți) copii.

Una dintre întrebările principale pentru părinți este diferența optimă de vârstă dintre copii. Răspunsul este simplu: ea nu există! Dar cele mai evidente conflicte au restricții de vârstă.

O diferență de vârstă de 1-2 ani este, de obicei, bună pentru copii, dar extrem de dificilă pentru părinți. Corpul feminin nu și-a revenit încă pe deplin după prima naștere și mamei îi va fi dificil să suporte o nouă sarcină, combinând-o cu îngrijirea primului copil. Nașterea celui de-al doilea copil va necesita multe forțe emoționale și fizice ale ambilor părinți. Ei vor fi nevoiți să trăiască în acest ritm aproximativ cinci ani. Și dacă mama se va dărui complet copiilor, apare inevitabil o situație când soțul se simte ignorat, mai ales dacă nu este implicat în îngrijirea copiilor. Dar copiii vor avea multe în comun – de la jucării la hobby-uri și prieteni.

O diferență de vârstă de 3-6 ani este bună pentru părinți și pentru copilul mai mic, dar celui mai mare îi va fi dificil. Copiii cu vârsta cuprinsă între 3 – 6 ani învață spiritul competiției și apariția unui nou membru în familie va exacerba sentimentul de gelozie. Copilul mai mare este deja obișnuit cu anumite forme de atenție din partea părinților și orice manifestare de iubire față de o altă persoană va fi percepută extrem de negativ. Copilul mai mare poate încerca chiar „comportamentul regresiv”, se poate îmbolnăvi, poate avea accese de furie – orice mijloc este bun pentru a recâștiga atenția părinților, care pare să fi fost pierdută pentru totdeauna. Cu o asemenea diferență de vârstă, părinților le este mult mai ușor să facă față grijilor celui mic. El se va dezvolta mult mai repede, deoarece are în față un adevărat model de urmat. Dar pentru a evita problemele grave, părinții trebuie să respecte dreptul la proprietatea personală a copilului mai mare – jucăriile, patul, hainele lui.

O diferență de vârstă de 7 – 11 ani va cauza probleme ambilor copii, dar le face viața mai ușoară părinților. În primul rând, impresiile mamei despre creșterea copiilor nu vor mai fi neclare – ea își va aminti toate detaliile dezvoltării și creșterii lor. În al doilea rând, copilul mai mare poate fi de ajutor și asta nu va fi o povară pentru el: cel mic, desigur, este un concurent, dar nu prea periculos, în plus, îi poate distrage atenția de la problemele adolescenței.

Este important ca părinții să nu-l supraîncarce cu grijile pentru cel mic, pentru că ei au decis să aibă un copil, nu el, iar dacă l-ar fi întrebat, cel mai probabil ar fi fost împotrivă, pentru că era obișnuit să fie singur în familie. Cel mic este preocuparea părinților. Copiii dintr-o astfel de familie nu vor deveni prieteni în copilărie – ei vor fi interesați de probleme prea diferite legate de vârstă. Prietenia lor se va manifesta mai târziu.

O diferență de peste 11 ani va crea probleme copilului mai mare. De regulă, nașterea copilului va coincide cu perioada adolescenței dificile. Adesea, chiar și sarcina mamei este suportată negativ de adolescenți, deoarece ei înțeleg ce fel de relație au avut părinții și a apărut această sarcină. Aceste sentimente pot fi insuportabile.

Dar pentru cei mici, un frate sau o soră mai mare este un subiect de mândrie și, de regulă, o autoritate mare mare decât părinții. Pentru părinți, cel mic este o bucurie necondiționată, pentru că a venit la vârstă când înțeleg esența rolului de părinte, au cunoștințele, experiența și răbdarea necesară.

Ce nu trebuie să spună și să facă părinții dacă în familie există deja al doilea copil sau urmează să se nască?

1. Nu întrebați copilul dacă își dorește un frate sau o soră.

Dacă doriți să auziți un răspuns sincer, atunci el va fi fără echivoc – ”nu”! Copilul trebuie pregătit treptat pentru nașterea unui nou membru, explicându-i trăsăturile noii relații, ritmului nou de viață, fără a face din asta un secret special sau un miracol.

2. Copiii nu trebuie comparați. 

Ei pot avea interese, abilități, caractere și modele de gândire diferite. Luați în considerare aceste diferențe, nu căutați să egalați, să ajustați. Sarcina părinților este de a dezvolta abilitățile individuale ale fiecărui copil. Nu este nevoie să-i duceți la aceleași activități, oricât de convenabil ar fi, dacă ei nu își doresc acest lucru. A compara succesele copiilor înseamnă a oferi unuia dintre ei ocazia să se eticheteze drept ”învins”. Ei sunt diferiți și au dreptul la individualitate.

De asemenea, este important să nu folosiți cuvintele „ești mai mare”, „el este mai mic”, „ea este fată” etc. Dacă mergeți pe această cale, copilul va înțelege că unele trăsături îi oferă fratelui avantaje, iar acest lucru îi va provoca nu numai furie și resentimente, ci și sentimentul de inferioritate, doar pentru că s-a născut cu câțiva ani mai devreme sau s-a născut, de exemplu, băiat.

3. Nu interziceți copiilor să se certe.

Conflictele sunt inevitabile, mai ales în rândul copiilor care luptă pentru atenția și iubirea părinților. Vor exista și alte motive de conflict: îndatoririle casnice, dreptul de a avea prieteni, spațiu personal și lucruri, superioritate în jocuri și succes.

Conflictele care nu sunt rezolvate în copilărie devin o problemă serioasă la vârsta adultă. Adesea, părinții încearcă să ia partea unui într-o dispută și, de regulă, este cel mic. Astfel el învață manipularea subtilă, în timp ce cel mare va acumula supărarea cu care poate trăi toată viața. Sarcina părinților, în cazul unui conflict, este să ia o poziție neutră și să le ofere copiilor posibilitatea de a rezolva conflictul fără participarea lor, asigurându-le în același timp siguranța.  Veți fi surprinși, dar copiii se vor descurca singuri.

Crearea relațiilor prietenoase și calde din punct de vedere emoțional între frați și surori este o sarcină dificilă, dar rezolvabilă. Ajutați-vă copiii să ia din copilărie cele mai frumoase amintiri despre rude, astfel încât să evite singurătatea în viitor, să fie prieteni și să se sprijine reciproc.