”Iubesc o altă femeie”: povestea unui divorț care nu s-a mai întâmplat.

David a venit trist de la serviciu. A îmbrățișat băieții care au fugit să-l întâmpine, i-a sărutat, nu s-a schimbat în haine de casă, a intrat în bucătărie și i-a spus Aidei:

– Aida, trebuie să vorbim.

Aida și-a șters mâinile de șorț (tocmai pregătea găluște cu rață pentru Shabbat), s-a așezat pe marginea unui scaun și s-a pregătit să-și asculte cu atenție soțul iubit.

– Aida… plec. De multă vreme sunt îndrăgostit de altă femeie. O iubesc atât de mult, sunt sigur că este destinul meu. Cristina este destinul meu. Iartă-mă. Îmi este atât de greu să spun asta, dar nu te mai iubesc.

Aida i-a aruncat o privire surprinsă.

– Cum adică nu mă iubești? Nu-ți iubești nici fiii, pe Eiran și Arin?

– Ba da, îi iubesc! Îi iubesc pe Eiran și Arin! O să vin și o să-i iau în fiecare weekend și de sărbători – spuse bărbatul.

– De ce doar în weekend și de sărbători? Ia-i acum cu tine. Băieții nu sunt fete, ei trebuie să crească într-o familie completă. Cu tata și mama. Eu voi fi o femeie singură, nu este corect. Îmi voi aranja viața și apoi îi voi lua cu mine, pentru ca băieții să crească atât cu tata, cât și cu mama.

David era vizibil tulburat.

– Ce fel de mamă ești? Ce mamă ar renunța la copiii ei? Mai mult, Cristina locuiește într-un apartament cu o cameră,  cu mama ei, mai au și un câine mare…

– Dacă Cristina te iubește, îți iubește și copiii – a declarat categoric Aida. Ia și acest spray pentru nas, este pentru Eiran, e răcit, și unguentul e pentru Arin, are o ciupercă la degetul mare al piciorului stâng, spune-i Cristinei să-l ungă în fiecare seară. Nu uita că de trei ori pe săptămână băieții merg la pictură, marți Eirin are vioara, Arin – acordeonul, miercuri merg la șah, luni la matematică, nu poți rata, duminica trebuie să mergi cu ei neapărat la engleză.

David s-a ridicat brusc și a ieșit pe balcon. De pe balcon se auzeau fragmente de fraze…

– Copiii… Aida… să așteptăm… ciuperci… șah.

Când David a intrat în cameră, în prag stăteau două valize mari, un acordeon în cutie, două perechi de schiuri și valiza lui. Aida stătea îmbrăcată într-o rochie de sărbătoare, cu ruj roșu aprins pe buze.

De atunci au trecut doi ani. Merită să spun că toți din jurul lor îi consideră o familie exemplară. Și doar Aida uneori îi face cu ochiul soțului ei la sărbătorile comune.