Nu încerca să-ți educi părinții vârstnici: 5 sfaturi utile pentru a avea o relație bună cu ei.

Este greu de înțeles că părinții vârstnici nu mai sunt acei părinți care în copilărie făceau drumeții cu noi sau ne ștergeau lacrimile. Ei sunt diferiți. Și trebuie tratați diferit.

Aș putea spune că am avut noroc: am părinți exemplari. Ei au trăit împreună 71 de ani – pașnic și îndrăgostiți. Mi-au acceptat ajutorul – atât moral, cât și material. Erau interesați de viața mea. Dar chiar și cu asemenea părinți „etalon”, uneori am făcut greșeli. De aceea, mi-am stabilit 5 reguli – nu sunt sigură dacă sunt potrivite pentru toată lumea (părinții sunt diferiți), dar sper să vă ajute:

1. Nu încerca să schimbi obiceiurile părinților tăi.

Chiar vrei să arunci hainele vechi ale părinților tăi și să cumperi altele noi? Cumpără. Dar cămașa nouă a tatălui să arate exact ca cea veche. Iar haina nouă a mamei să fie cu același guler și cam de aceeași culoare.

2. Nu-ți speria părinții cu cheltuielile tale.

La bătrânețe, oamenii devin zgârciți. Cumpărarea lucrurilor noi îi supără, chiar dacă sunt de mare necesitate. Ei nu vor să se despartă de banii lor. Chiar dacă cumperi tu acest lucru, le pare rău pentru banii tăi. 

Dacă și părinții tăi au această caracteristică, nu-i convinge să-și schimbe atitudinea față de bani: nu se vor schimba. Atunci când le aduci un pulover sau o pereche de pantofi noi, taie toate etichetele și aruncă chitanțele. Spune-i mamei:

– Mamă, mi-am cumpărat asta mie, dar nu mi se potrivește. Poate o vei purta tu, altfel e păcat să o arunc. Și mama cu siguranță o va purta, pentru că nu poate permite ca lucrul să fie aruncat.

Dacă părintele tău refuză să fie tratat la o clinică privată sau te roagă să nu aduci acasă un medic plătit, spune-i:

– Tată, aceasta este o cunoştinţă. Acest doctor este fiul prietenei mele, eu am rugat-o. Cu siguranță și medicul îți va susține minciuna. Da, părinții vârstnici pot fi înșelați – pentru binele lor.

3. Înveselește-ți părinții.

Se spune că bătrânii sunt ca și copiii. Din păcate, nu este adevărat. Fiecare nouă zi a unui copil este o înălțare. Fiecare nouă zi a unei persoane în vârstă este o recesiune. Bebelușii râd de 300 de ori pe zi. Cât de des îți vezi părinții râzând?

4. Dacă este posibil, încearcă să-ți înveți părinții cum să folosească rețelele sociale.

Da, îți va lua mult timp, vei avea nevoie de multă răbdare. Dar atunci când părinții tăi vârstnici vor începe să comunice activ, vei fi răsplătită cu o strălucire în ochii lor. Persoanele în vârstă au nevoie de comunicare – și o pot obține pe rețelele sociale.

Dacă nu ai răbdare pentru asta, angajează pe cineva care să-i ghideze. 

5. Dacă părinții tăi suferă de demență în faza incipientă, nu încerca să i te împotrivești. 

Nu mi-am dat seama că îmi rănesc mama atunci când la întrebarea ei i-am răspuns: 

– Mamă, hai să ne amintim despre ce vorbeam acum câteva minute? 

Ochii ei au devenit speriați și anxioși. Ea simțea că nu mi-a îndeplinit așteptările și a înțeles că nu-mi poate îndeplini așteptările. Asta o chinuia îngrozitor – iar eu sufeream, neînțelegând cum să o ajut.

Doctorul mamei mi-a sugerat tactica corectă. El mi-a spus:

– Nu-i tortura memoria operațională – nu vei repara nimic. Apelează la memoria pe termen lung – funcționează mult mai bine.

Atunci am început să o întreb pe mama despre copilărie – copilăria ei, a mea. Am început să vorbim pe subiecte abstracte – ce este dragostea, ce este familia… Eram fericite în astfel de momente: atât eu, cât și ea.