Animalele se pot supăra? Iată răspunsul expertului în psihologie animală.

Pisica, care a fost certată își întoarce spatele sau se ascunde în colțuri. Câinele a fost dat afară pentru că a distrus canapeaua, iar acum și-a lăsat capul în jos și este trist. Cu toată înfățișarea lor, animalele par să ne arate că sunt profund jignite. Oare într-adevăr este așa? Iată explicațiile expertului în psihologie animală.

Nu este totul atât de simplu

Pentru a te supăra, a simți vinovăție, a te răzbuna ai nevoie de gândire abstractă (prezența căreia a fost dovedită până acum doar la persoanele mai mari de trei ani). Ea include capacitatea de generalizare și diferențiere, conștientizarea de sine și înțelegerea unor concepte speculative precum fericirea, iubirea și libertatea.

Datorită gândirii abstracte putem comunica verbal și non-verbal, putem traduce limbajul în simboluri și invers, adică să scriem și să citim. Știm să separăm trecutul și viitorul, să visăm, să ne amintim, să reluăm evenimentele în minte ca pe un film.

Gândirea concretă (antipodul celei abstracte) trăiește aici și acum. Gândirea abstractă prevede nu doar obiectele specifice (de exemplu, pisica care stă în fața mea), ci și categorii generale (specii de feline). Ea ne permite să vedem conexiuni invizibile între fapte sau obiecte. Să zicem că dacă ne doare stomacul luăm analgezice. Ființele cu gândire concretă pot realiza doar faptul că există durere. Ele nu sunt capabile să-și imagineze ceea ce nu văd ( propriile organe) și vor încerca să amelioreze durerea cum pot. De exemplu, se vor ascunde într-un adăpost.

Acum se fac multe cercetări privind gândirea abstractă la animale ( în special sunt supuse cercetărilor maimuțele, delfinii, porcii și câinii) La pisici e mai complicat, deoarece sunt capricioase și nu vor să îndeplinească condițiile experimentelor, ceea ce face încercările oamenilor de știință să fie un eșec. Cu toate acestea, alte animale le-au oferit suficiente informații care le-au permis să judece despre modul lor de gândire.

S-a dovedit că la maimuțe există semne ale gândirii abstracte. Acestea pot învăța limbajul semnelor, cu ajutorul cărora pot comunica destul de bine cu oamenii. Câinii au dat rezultate controversate până acum. Studii recente au arătat că ei sunt capabili să recunoască în fotografii reprezentanții aceleiași specii. Ceea ce indică un anumit nivel de conștientizare de sine și capacitatea de a generaliza. Dar încă nu este clar dacă câinii fac asta folosind gândirea abstractă sau au găsit o modalitate de a obține un răsfăț pentru o sarcină îndeplinită corect, care este explicată prin gândirea concretă.

Ce este supărarea?

Acest sentiment amar apare dacă suntem tratați nedrept: acuzați, insultați, ignorați, dacă nu ne ridicăm la nivelul așteptărilor. Supărarea nu poate fi numită o emoție independentă: în ea se amestecă mânia, dezamăgirea, tristețea și autocompătimirea.

De ce ne supărăm? De exemplu, pentru a atrage atenția, a stârni remușcări, a-l face pe celălalt să se pocăiască și să nu ne mai jignească. Dacă atribuim aceleași motive animalelor, atunci se dovedește că pisica, lăsată în grija unui vecin, a reținut cât era de tristă, știa că proprietarii se vor întoarce și și-a imaginat cum îi va pedepsi, arătându-le indiferență.

Câinele, care a fost alungat din pat, și-a amintit toată noaptea cum a fost insultat. Iar dimineața a decis să-i arate proprietarului cât de mult suferă, să-i fie rușine și să nu mai facă asta niciodată. Nu este prea complicat pentru niște creaturi lipsite de gândire abstractă?

De ce animalele arată de parcă ar fi supărate?

Potrivit zoopsihologului, totul ține de limbajul corpului lor, pe care de obicei îl citim greșit. „Așa-zisele semne de reconciliere permit animalelor să evite conflictele în grupuri, cu ajutorul cărora transmit un semnal: „Nu vreau să lupt cu tine, nu mai fii agresiv!”

La pisici aceste semne arată astfel:

– ochii închiși, privirea într-o parte;

– se observă limba ( își ling adesea nasul);

– coada este coborâtă sau dreaptă;

– capul întors;

– spatele întors spre adversar;

– capul coborât, labele și coada ridicate ( vizual își reduc dimensiunea);

Dacă mai multe dintre aceste semnale vin în același timp, atunci obținem imaginea clasică a pisicii „supărate”. Cu toată înfățișarea ei, pare să spună: „nu mă atinge, oprește agresiunea!” și încearcă să evite contactul vizual și fizic. La fel se întâmplă și cu câinii”.