Sfatul psihologului: Cum poate fi depășită criza vârstei de 30 de ani.

Oare îți poți schimba viața la 30 de ani și cum poți depăși disconfortul psihologic? Psihologii practicieni, de obicei, întâlnesc mai multe psihotipuri feminine care experimentează în mod diferit criza vârstei de 30 de ani.

1. Femeia casnică

Fetele care s-au căsătorit la 19-20 de ani credeau că viața de casnică, soție și mamă – este culmea fericirii. Însă zece ani mai târziu, când copiii au crescut, relația conjugală nu le mai emoționează, iar prietenele au reușit să se dezvolte atât profesional, cât și familial, casnicele ajung adesea la psiholog. Simptomele sunt următoarele: depresie, pierderea interesului pentru viață, oboseală cronică, iritabilitate. Pe această bază, se pot dezvolta suspiciuni excesive și gelozia nerezonabilă față de soț.

De ce se întâmplă? Pentru că o căsătorie timpurie este adesea asociată cu faptul că rolul tatălui trece automat la soț, iar femeia nu se transformă niciodată într-un adult, într-o persoană care are o anumită autonomie și propriile limite psihologice.

2. Mama care lucrează.

Adesea, într-o familie tânără, femeia lucrează din necesitate economică. În astfel de condiții, ea nu-și permite o bonă, iar copilul rămâne adesea cu rudele. Femeile din astfel de familii până la vârsta de 30 de ani experimentează un sentiment profund de vinovăție ca mame, iar ca soții, au o mulțime de pretenții față de soț. Femeia ar putea avea sau nu succes în carieră, dar la 30 de ani, ea se simte obosită.

3. Femeia liberă și independentă

S-ar părea că o astfel de femeie nu trebuie să aibă motive de crize, dar din păcate, femeile noastre, spre deosebire de cele din occident, se află constant sub presiunea puternică a opiniei publice. Această presiune este difuzată prin diferite canale: de exemplu, prin femeile căsătorite (deși nu tocmai fericite în căsătorie), părinți, rude, colegi. Și chiar dacă, în adâncul sufletului, femeia nu consideră căsătoria scopul vieții ei, cei din jur vor încerca să o corecteze!

Comportamentul anti-criză

Imaginează-ți că până la vârsta de 30 de ani ai ajuns la o anumită linie pe harta vieții tale și, pentru a o depăși trebuie să lași ceva la spate… Și să vezi obiectivul înainte!

– Renunță la comportamentul imatur, dependent;

– Analizează-ți gândurile sau, din punct de vedere științific, reflecția te va ajuta să înțelegi în ce direcție mergi. Este calea pe care ai ales-o singură? Sau poate că această cale se potrivește mamei tale, soțului sau soacrei? Modelul de familie, tipul de activitate, metodele de creștere a copilului – modele cui le urmezi? Îți creezi propriul standard de comportament sau urmezi calea bătută, străină ție?

Dacă simți că mergi prin viață justificând așteptările altora, îți vei „aminti” brusc la ce ai visat în tinerețe, ce voiai să devii, ce relații ți s-au părut ideale și plăcute. De regulă, apare întrebarea: cum pot schimba situația? Pentru asta există criza de 30 de ani!

Omul care se confruntă cu un disconfort interior profund va găsi puterea să „sară din tren”: să construiască relații noi sau să le schimbe pe cele vechi, să meargă la facultate, să-și schimbe locul de muncă, să divorțeze în cele din urmă.