Alain Delon: „Nu există nimic mai stupid decât tinerețea artificială.”

Actorul francez Alain Delon a fost întotdeauna împotriva chirurgiei plastice. De aceea, își consideră vârsta un avantaj, nu un dezavantaj. În opinia sa, să alergi după tinerețea care a trecut este o cale de întoarcere, iar el vrea să meargă înainte.

În plus, să pari diferit de ceea ce ești cu adevărat, este nedemn de un bărbat adevărat: „Nu există nimic mai stupid decât tinerețea artificială – nu te poți înșela, iar pe cei din jur s-ar putea să-i amuzi…”

În 2017, Alain Delon a anunțat oficial că își încheie cariera de actor și se dedică afacerilor. Sub marca „AD” astăzi sunt produse și vândute cu succes: lenjerie intimă, parfumuri, cravate, ceasuri, ochelari și diverse accesorii. Actorul își gestionează afacerile din conacul său elvețian de la periferia Genevei.

Să ne inspirăm din înțelepciunea sa. Iată câteva dintre citatele sale:

1) Am avut dintotdeauna un caracter rău, dar acum a devenit și mai rău.

2) Din izolarea mea ies doar pentru afaceri. După un raid în lumea exterioară, mă retrag din nou în forțăreața mea.

3) Pentru a fi iubit, trebuie să zâmbești mereu, să te închini în fața tuturor, să le obții favoarea, să-ți porți inima într-un ham, deși fals. Să zâmbești – este mai important decât să fii tu însuți. Dar nu-mi stă în fire să mă prefac. Pentru că astfel îmi pierd personalitatea.

4) Spunând că sunt vedetă, mă refer la faptul că îmi place să fiu primul, nu o ascund. Dar nu urmăresc asta din vanitate meschină. Vreau ca oamenii să mă considere vedetă ca o recunoaștere a muncii, perseverenței și meritului meu.

5) Se spune că aveți un caracter rău?! — Nu, doar am caracter!

6) Femeile sunt un rău necesar.

7) Cel mai bine fac trei lucruri: îmi fac treaba, fac prostii și copii.

8) M-am împăcat cu fizionomia mea abia după ce a fost lansat unul dintre cele mai cunoscute filme în care am jucat “Piscina”. Aveam treizeci și trei de ani. Apoi mi-am dat seama că epoca lui Hristos, sufletul unui samurai și aspectul eroului-amant – sunt în contradicție cu mine și, în același timp, atuul unui actor.

9) În prezent, încercăm să facem invizibilă diferența dintre bărbați și femei, dar această diferență, totuși, este frumoasă.

10) Există trei tipuri de actori: răi, buni și mari. Cei răi – joacă mediocru, cei buni joacă bine. Iar cei mari nu joacă – ei trăiesc în fața camerei.

11) Îmi place să mă ridic de la masă când vasele sunt încă pe ea.

12) Caii sunt mai buni decât oamenii: ei cel puțin nu mint.

13) Sunt dur cu oamenii din jurul meu, cu cei care lucrează cu mine, dar sunt la fel de dur și cu mine. Nu este o scuză, ci mai degrabă o circumstanță care atenuază vina. În munca mea îmi doresc ca totul să fie determinat de profesionalism. Și nu este un capriciu, nu este o încercare de a mă mulțumi. Îmi iubesc meseria și încerc să o fac cât de bine pot.

14) Tot ceea ce sunt astăzi, este datorită femeilor. Sunt îndatorat femeilor care m-au iubit și pe care le-am iubit. Le-am spus tuturor despre asta. Pentru că în ochii unei femei care m-a iubit, mereu voiam să creadă că sunt cel mai mare, cel mai frumos, cel mai puternic. Și aceasta este o motivație incredibilă, deoarece pentru femeile pe care le-am iubit (și ele m-au iubit), am fost întotdeauna cel mai frumos, cel mai mare și cel mai puternic. Femeile pe care le-am iubit, știi, în diferite moduri. Tot ce am făcut, am făcut pentru femei din dragoste, pentru a fi cel mai bun în ochii lor.

15) Dacă sunt iubit sau nu, nu contează. Dar dacă nu m-ar fi iubit, demult mi-ar fi spus despre asta și atunci n-aș mai valora nimic.

16) Mi-a luat zece ani de muncă grea să fac oamenii să uite că sunt doar un tip cu chip drăguț. A fost o luptă grea, dar am câștigat-o.

17) Nu te deschide niciodată până la capăt. Ar trebui să păstrezi unele lucruri pentru tine, pentru oamenii pe care îi iubești.

18) Cinematografia – este o ocupație pentru profesioniști. Mi-e rușine să văd cum brusc toți își doresc să devină regizori… De aici vine și criza din cinematografie! În această profesie se grăbesc să ajungă oameni inutili, mediocri și proști, de altfel.

19) Nu mi-a fost niciodată frică de bani și faimă. Îmi poate provoca amețeală doar conștientizarea faptului că toate acestea, de fapt, nu înseamnă nimic. Această claritate a conștiinței o numesc „cancer al minții”. Ea îmi întărește convingerea că totul este efemer, ca vântul. Că nu merit tot ce am realizat. Cât de corect este totul? Am o anumită viziune asupra lucrurilor și oamenilor. Din punctul meu de vedere, oamenii onorați nu sunt actorii, cântăreții, artiștii, ci cei care își dedică viața bunătății, rămânând în mare parte necunoscuți.

20) Din punctul meu de vedere, toată vina o poartă nebunia care a cuprins oamenii. Oare pot oamenii de pe această planetă să se înțeleagă între ei, dacă nu sunt capabili să se înțeleagă cu un portar sau cu un vecin?