Credeam că am cel mai bun soț, însă divorțul după 25 de ani de căsnicie a fost cel mai fericit moment.

Loredana s-a căsătorit cu colegul ei de clasă pe când aveau 20 de ani. Locuiau într-un oraș mic, aproape toată lumea se cunoștea, iar Loredanei i se părea că nu va găsi un bărbat mai bun ca el.

După nuntă, soțul ei a început să o înșele, întorcându-se de la serviciu beat și aproape întotdeauna fără bani. Nici nașterea copilului nu a schimbat nimic. Loredanei încă i se mai părea că nu va mai întâlni un alt bărbat, iar acum „cu un copil” cu siguranță nimeni nu se va uita la ea.

Un an mai târziu, nu mai putea îndura trădarea soțului, a luat copilul și s-a întors în casa părinților. Însă mamei îi era rușine că fiica sa este divorțată și mamă singură. Atunci a decis să-i găsească un alt mire și a prezintat-o fiului șefului ei. L-au invitat în vizită, lui Bogdan i-a plăcut femeia și în scurt timp s-au mutat împreună.

La nuntă au fost doar părinții. Bogdan nu și-a cumpărat un inel de logodnă – pentru că nu poartă aur. Iar Loredana trebuia să aleagă: un inel sau o vacanță.

În curând a venit pe lume copilul lor comun. Bogdan arăta îngrijorare: insista ca Loredana să studieze, își ajuta soacra. Flori soției nu-i oferea – o risipă de bani, nici complimente nu-i făcea – ce prostie.

Bogdan era soldat, avea caracter dificil, cu disciplină strictă și ordine ireproșabilă – doar pe asta era fixat. Nu consuma alcool, nu-și înșela soția, aducea totul în casă – visul oricărei femei. Aceleași gânduri le avea și Loredana – i se părea că și-a câștigat soțul la loterie. La ce altceva mai putea visa? A luat-o cu un copil, muncește, nu are obiceiuri proaste, este casnic. Și nu contează că este nepoliticos, o jignește adesea, îi urmărește fiecare pas, se agață de orice, face glume pe seama ei în fața oaspeților. Ea i-a gasit chiar și o scuză – o face pentru că este mereu stresat din cauza muncii.

”Ai uitat să cumperi ouă? Am rămas fără omletă la micul dejun?”

”Ai văzut ce oglinzi pătate avem? Să te lovesc în cap ca să păstrezi mai bine ordinea în casă?”

Copiii se închideau în camerele lor pentru a nu asculta pretențiile și insultele tatălui. Iar de îndată ce au crescut și s-au căsătorit au zburat din cuibul părintesc.

Loredana nu-i putea spune niciun cuvânt, altfel imediat se isca un scandal. Prefera să asculte și să facă tot ce îi cerea.

În timp ce trăiau toți patru, „atenția” tatălui era îndreptată în egală măsură asupra tuturor, iar după ce copiii au plecat, toate pretențiile au căzut asupra Loredanei. Chiar și la 45 de ani, i se părea că, dacă își părăsește soțul, toată lumea o va compătimi, fiindu-le milă de ea, dar nici nu avea unde să plece la acea vârstă…

Însă după o altă remarcă despre lumina nestinsă, Loredana a ieșit să scoată gunoiul și nu s-a mai întors în casa soțului.

Doar i-a trimis un mesaj scurt: “Nu mă suna, nu mă căuta. Am plecat definitiv. Și ia găleata de lângă container.”

Când am aflat despre această poveste, m-am întrebat: de ce femeile ca Loredana consideră că au fost binecuvântate cu astfel de soți? Că odată ce bărbatul și-a asumat responsabilitatea pentru un copil străin, aceasta echivalează cu o faptă măreață? Cum poți fi atât de răbdătoare și supusă? Pentru ce?

Cunoști femei ca Loredana? De ce suportă?