Iată cine sunt oamenii codependenți și cum își trăiesc viața.

Codependența – este o reflexie și o asemănare a dependenței.

Omul dependent depinde dureros de „obiectul adorației sale”, de substanțele psihoactive, jocuri etc… Iar o persoană codependentă depinde emoțional de el, de starea intensității dependenței sale.

Ce este caracteristic pentru o persoană codependentă?

Pierderea „sinelui”, controlul total asupra vieții altei persoane (celui dependent), nu există „eu”, există „noi” – are loc o fuziune completă, individualitatea fiecăruia într-o astfel de relație este practic ștearsă. Omul pierde capacitatea de a se bucura de ziua de azi. Salvarea celui dependent este sarcina lui principală și totul se supune acestei misiuni.

Anxietatea internă este prezentă aproape constant. Viața în așteptarea următoarei „căderi” a dependentului. Există multă tensiune, frică, durere mentală și preocupare. Codependentul este în așteptarea unei „probleme” iminente asociate cu comportamentul și starea dependentului.

Codependentul nu este capabil să se bucure de momentele obișnuite și naturale ale vieții, chiar dacă totul este relativ calm. Pentru el nu există odihnă și relaxare interioară. El este întotdeauna în alertă – pentru a preveni un alt exces al soțului, rudei apropiate…etc.

Există dorința inconștientă de a trăi viața altei persoane (a persoanei iubite). Pentru reeducarea dependentului și eliminarea dependenței sale omul codepndent cheltuie mult efort și energie.

Codependenții au dificultăți în a-și stabili obiective, a-și realiza planurile personale. Granițele lor personale sunt șterse, nu există o înțelegere clară a „ce este al meu și ce este al tău”… din cauza dorinței de a „absorbi” dependentul și de a se umple cu el, de a-și umple golul interior.

Coependentul are dorința de a-și asuma întreaga responsabilitate pentru ceea ce se întâmplă sau invers – de a da vina pe dependent pentru tot. Nu înțelege că fiecare are partea sa de responsabilitate în relație.

Sentimentele sale sunt înghețate și reprimate. El nu vorbește despre sentimente, ci le ascunde. Codependentul are puține forțe interne pentru schimbări în viață, deoarece poziţia lui de viaţă nu este stabilă. În esență, atât oamenii dependenți, cât și cei codependenți (în special din cauza alcoolismului) au traume psihice din copilărie.

Codependenții se mângâie cu ideea că în relația cu partenerul dependent sunt iubiți, importanți, necesari... Așa se formează un „colac” nesfârșit de salvare. Ei se concentrează complet pe partenerul dependent, dorind să-i facă viața mai ușoară. Își ignoră propriile nevoi, dorințe și interese.

Dragostea presupune acceptarea unei persoane așa cum este ea în ansamblu. Codependentul este incapabil de o astfel de acceptare. El are tendința și dorința de a corecta, de a schimba prtenerul dependent cu forța, împotriva voinței lui. Iar aceasta, desigur, este o sarcină aproape imposibilă.

În relație, codependentul manifestă multă putere și hipercontrol. Acest lucru îl ajută să mențină stabilitatea fantomatică cu cel dependent. Astfel se întâmplă infantilizarea dependentului, „transformarea” lui psihologică într-un copil mic, ignorant, incapabil să ia decizii și să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile sale.

În primul rând, astfel codependentul se afirmă. De cele mai multe ori, acesta este un scenariu familiar și inconștient, uneori, al relației părinte-copil. Probabil că ceva asemănător a existat în familia părinților.

Codependenții au o frică interioară profundă de singurătate. O astfel de persoană experimentează „foame” emoțională și lipsa constantă de iubire, deși în același timp crede inconștient că nu este demn de iubire și caută confirmarea „bunătății” sale în exterior.

Încrederea slabă în sine dă naștere dependenței de evaluarea externă și fricii de critică. Codependentul simte plinătatea vieții prin sacrificiu, printr-o „misiune” specială de salvare. Doar atunci își crește propria semnificație și apare stabilitatea interioară și încrederea. El crede inconștient că „salvându-l” pe celălalt se poate salva pe sine…

Pentru a scăpa de „cătușele” dependenței, persoanele codependente trebuie să-și conștientizeze adevăratele nevoi și motive în viață. Să-și identifice interesele personale, „Ce vreau?”, să-și asculte dorințele. Și cel mai important – să le implementeze, să facă ceva util pentru sine.

Să înțeleagă dacă acest lucru este posibil într-o relație cu o persoană dependentă. Dacă ea este gata să se schimbe și să facă încercări reale de schimbare pentru a scăpa radical de dependență. Să împărtășească responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă în relație.

Să stabilească limite a ceea ce este inacceptabil în relație și să le mențină. Să-și restabilească stima de sine, ținând cont de nevoile sale în relație.

Să-și ofere sprijin, să aibă grijă de sine. Să înțeleagă că „lecția de viață” într-o relație cu o persoană dependentă este o experiență de neprețuit care poate fi folosită în viitor. Și totuși, fiecare relație nou creată între oameni este foarte individuală și depinde doar de ei dacă o vor menține și o vor dezvolta sau se vor despărți și se vor elibera complet.