Iată de ce oamenii care se victimizează tot timpul nu pot fi recunoscători.

Una dintre treptele dezvoltării spirituale a omului este abilitatea sa de a fi recunoscător. Însă la victime această abilitate este complet atrofiată.

Cei care joacă mereu rolul de victimă – sunt persoane cu o sferă emoțional-volitivă imatură. Sunt infantili. Ei sunt mereu nemulțumiți de orice și oricine. Li se pare că nu sunt tratați cum se cuvine, că nu li se oferă ceea ce vor și toată lumea le datorează ceva. Ei însă nu datorează nimănui nimic.

Atunci când omul este recunoscător, el este plin de recunoștință în interiorul său. Și cu cât simțim mai multă recunoștință în interior, cu atât ea se înmulțește. În consecință, cu cât cerem mai mult de la alții, cu atât mai puțin din această bunătate avem în noi. Atunci când omul nu are ce împărtăși, el cere în mod persistent resurse din exterior.

Simțind recunoștință în interior, ne revărsăm în fluxul iubirii și armoniei, suntem plini de ea. Ne extindem, ne relaxăm, sunăm mai liniștiți și mai încrezători. Primim ceea ce transmitem lumii – binele. Și nu contează unde este direcționat fluxul nostru de recunoștință. Putem fi pur și simplu recunoscători pentru noua zi.

Să poți să fii recunoscător este un adevărat dar al sufletului. Aceasta este o cale dificilă care duce la crearea unei noi realități, în care nu există supărare și cerințe, ci doar dorința de a înțelege și a susține.

Cineva îmi poate reproșa că acestea sunt doar cuvinte goale și frumoase, că infractorul trebuie să primească ceea ce merită (”ochi pentru ochi”), dar cei care au simțit cu inima cuvintele scrise, vor înțelege cât de important este să fii recunoscător. Și nu numai altor oameni, ci și ție. Este o mare artă a sufletului să poți transforma supărarea și negativitatea față de persoana care te-a jignit în recunoștință pentru lecția primită. Deși este incredibil de dificil să înțelegi această artă, trebuie să scapi de supărări. Fără supărări vei respira mai ușor.