5 fraze inofensive pe care nu trebuie să le spui unui adolescent.

Orice părinte îi dorește copilului său doar binele și aproape fiecare este sigur că știe cum să facă acest lucru. Însă anumite formulări sunt distrugătoare și demotivează copiii.

Iată 5 exemple pe care nu merită să le spui copilului tău adolescent:

1. „Nu ești ca toți oamenii.”

Ce aude adolescentul: „Vreau să fii ca toți și să renunți la individualitatea ta, pentru că altfel nu vei putea face față.”

Vârsta de 14-20 este perioada experimentelor și separarea de părinți. În acest moment, pentru adolescent este important să-și caute propriile căi și să facă greșeli, altfel nu va crește, nu va învăța să facă o alegere și să fie responsabil pentru ea. Sarcina familiei în această perioadă este să-l sprijine, să-i permită să facă greșeli, să accepte ideea că adolescentul este o persoană independentă care nu trebuie să semene cu cineva și are dreptul să nu fie ca toți.

Din păcate, experiența străină nu învață copiii nimic. Ei trebuie să dobândească propria experiență, făcând propriile greșeli.

2. “Eu la vârsta ta…”

Ce aude adolescentul: „Ești mai rău decât mine, nu te conformezi standardelor de familie, nu ești demn de dragoste”.

Cu toate acestea, este greșit să comparăm generațiile. Ceea ce pot face cu ușurință adolescenții moderni, pentru părinții lor este adesea inaccesibili. Și unele lucruri cu care părinții continuă să se mândrească – și-au pierdut relevanța.

În general, compararea unui copil cu tine sau cu colegii săi, este o idee proastă. Stima de sine a adolescentului este încă instabilă, deci nu ar trebui să o lovești. Sarcina familiei este să-l încarce cu lucruri pozitive, ceea ce va duce la formarea unei stime de sine adecvate.

3. „Profesorul știe mai bine.”

Ce aude adolescentul: „Ești mic și prost. Un adult este, prin definiție, mai inteligent și face totul corect. ”

Foarte des, în mintea părinților, profesorul este echivalat cu purtătorul adevărului suprem. Uneori, în spatele acestui lucru se află dorința de a transfera responsabilitatea pentru educația copilului asupra profesorilor și lipsa dorinței de a intra în esența situației, de a evalua în mod sobru profesorii.

În orice situație, în special una conflictuală, trebuie să încerci să înțelegi de ce copilul se îndoiește de competența sau acțiunile profesorului. În cele din urmă, profesorii sunt oameni și ei, de asemenea, greșesc. Încercarea de a evalua în mod sobru situația din toate părțile vor învăța copilul ce este obiectivitatea, îl vor face să simtă sprijin și grijă din partea familiei.

4. „Chiar dacă nu vrei, trebuie să faci” 

Ce aude adolescentul: „Dorințele tale nu contează, trebuie să faci ceea ce ți se cere, altfel ești rău”.

De fapt, mișcarea către obiectiv prin „Nu vreau” a fost recunoscută ca fiind ineficientă. Marile corporații cheltuiesc milioane anual creând programe de stimulare a angajaților pentru ca ei să lucreze cu inspirație și nu prin rezistența internă. Sarcina părinților – nu este de a forța copilul să facă ceva, ci împreună cu el să înțeleagă de ce există împotrivire și să găsească inspirație pentru a merge mai departe.

5. „Cu o astfel de profesie nu vei câștiga nimic.”

Ce aude adolescentul: „Ești un ratat, nu ai suficiente talente pentru a avea succes în profesia spre care tinzi.”

În acest caz, rolul principal îl joacă setările parentale. Generația în vârstă a crescut cu convingerea că nu toți pot câștiga bine, iar succesul financiar este garantat doar reprezentanților anumitor profesii. Însă lumea s-a schimbat, acum un manager primește un salariu mai mic decât al unui tâmplar bun. Un startup ciudat la prima vedere, poate atrage investiții de milioane de dolari, iar într-un birou „de încredere”, angajații de abia își pot achita utilitățile.

Mulți părinți nu sunt pregătiți să înțeleagă că nivelul câștigurilor depinde de cât de pasionat este omul de profesia sa, cât de mult îl inspiră. Sarcina principală este să-ți ajuți copilul să găsească profesia care îi va aduce plăcere, apoi șansele de a deveni milionar vor crește semnificativ.

Un părinte bun este un manager bun, care are toate abilitățile de a-și ghida copilul către succes. Pentru părinții adolescenților moderni acest lucru este dificil, ei au crescut într-o realitate diferită și pentru a crește un copil de succes trebuie să lucreze asupra lor în mod constant, să-și schimbe setările vechi, să învețe să privească lumea în alt mod.