Iată de ce nu trebuie să-ți obligi copilul să împărtășească jucăriile.

”Lia, nu trebuie să fii atât de zgârcită! Oferă-i lui Mihai iepurașul tău! Îți pare rău?” – astfel de fraze pot fi adesea auzite în locurile de joacă.

Primul factor. Orice mamă își dorește să crească un membru al societății sănătos, așa că încearcă din răsputeri să dezvolte generozitatea și decența la copilul ei.

Al doilea factor. Pe lângă intențiile pozitive, mama are sentimentul de vinovăție și frică că va fi condamnată de cei din jur: „Toți vor crede că nu-mi educ bine copilul.”

Al treilea factor. „Asta au făcut și fac toate mamele, nu știu de ce este rău și nu știu cum se poate face altfel!” – standarde sociale de comportament care s-au dezvoltat de-a lungul mai multor ani.

Nici mama, nici Lia nu au observat, dar fetița deja a început să-și formeze un scenariu conform căruia va trăi în viitor: „Dacă nu vrei să fii cunoscută ca o fetiță rea, trebuie să dai chiar și lucrurile tale preferate, inclusiv dacă asta îți provoacă durere – și numai în acest caz, vei fi iubită.”

De obicei, pentru formarea scenariului sunt necesare mai multe situații repetitive, dar uneori este suficientă o scenă extrem de emoțională, de exemplu, atunci când copilului i se ia jucăria cu forța, chiar dacă el plângea și nu voia să o dea. Sau i se ia obiectul preferat cu care a stabilit deja o legătură emoțională și i se promite că va fi întors, ceea ce nu se întâmplă.

Și Lia crește devenind o femeie frumoasă, bună și generoasă. Atât de bună și generoasă încât va da altora și ultimul bănuț pe care îl are. Totul – copiilor și soțului, dacă îi mai rămâne ceva – părinților, prietenilor, colegilor de muncă, în cazuri extreme, pisicilor de pe stradă.

“Și pentru tine? Nu am mare nevoie! Voi să fiți bine.”

La început, toată lumea o iubește pe Lia, apoi toți o folosesc. Soțul trăiește pe seama ei, copiii sunt din ce în ce mai puțin recunoscători, chiar și părinții – îi cer în mod constant ceva.

Poate că cineva s-a văzut deja în această imagine. Nu este cel mai fericit mod de viață, sunteți de acord? Este în puterea noastră să semănăm scenarii sănătoase în copiii noștri.

În copilărie părinții sunt cea mai mare autoritate și cuvintele lor sunt percepute ca o indicație directă pentru tot restul vieții. De aceea, trebuie să fim foarte atenți la modul în care ne educăm copiii, la ceea ce le spunem, la modul în care îi sfătuim să acționeze.

Cum să procedezi în situațiile în care copilul nu vrea să împărtășească ceea ce are?

Gândește-te, ce ai face tu dacă soțul tău ți-ar dărui o geantă marca Dior, iar prietena ta ți-ar cere-o „să se joace” câteva săptămâni? Cel mai probabil, ai refuza-o politicos. Pentru că, în primul rând, este un cadou de la soț, iar în al doilea rând, acum este „bijuteria” ta, ca și acel iepuraș pentru Lia.

Oferă-i copilului tău posibilitatea să nu împărtășească jucăria. De celălalt copil va avea grijă mama lui, ei au propria viață. Cea mai diplomatică opțiune este să luați jucării suplimentare pe care le veți putea oferi unui copil exigent, în locul jucăriei preferate a copilului tău.