Opinie: Iată de ce nu merită să trăiești doar pentru copiii și să faci totul pentru ei.

Poziția părinților „Tot ce e mai bun – e pentru copil” în opinia mea este dăunătoare. Mai mult decât atât, dăunează nu numai celor care rup constant de la sine, ci și celor cărora le dăruiești în detrimentul tău.

În principiu, apariția copiilor este un proces normal, natural și necesar fiecărui individ. În zilele noastre soții se pregătesc pentru nașterea copilului, creându-și o bază materială, calculând din timp capacitatea de a mai cumpăra un apartament, oferindu-i copilului o educație superioară, chiar dacă el nu prea are nevoie de asta. Copilul se transformă într-un proiect și cade din cursul normal al vieții.

Părintele,  pe de altă parte, este complet lipsit de bucuria de a fi părinte, deoarece trăiește într-o stare de pregătire și anxietate constantă. Responsabilitatea, desigur, este o calitate bună, dar nu merită să întreci limitele și să încerci să calculezi fiecare pas al rolului tău de părinte. Căci asta nu-ți va adăuga fericire, ci doar anxietate.

Copilul nu este un proiect separat al vieții noastre, ci o parte a acestei vieți. Apare în mod natural, tot atât de natural crește lângă noi, se dezvoltă și mai târziu se separă. Și nu ar trebui să facem ceva specific pentru el, ar trebui să trăim și să tindem spre fericirea reciprocă.

De exemplu, aveți două mere pentru trei persoane. Le împărțiți cu îndrăzneală la trei. Și voi vă simțiți bine: că ați servit un fruct proaspăt. Și copilul – pentru că își vede părinții fericiți și mulțumiți. Deci, într-un mod discret, copilul se obișnuiește cu ideea că a împărtăși cu cineva este bine și corect. Egoismul slăbește, binele și eternul vin în prim plan, părintele nu este o victimă și nimeni nu suferă. Toată lumea este fericită. Nici școala, nici grădinița nu-l vor învăța asta. Există lucruri care se nasc doar în familie.

Nu poți merge cu copilul în vacanță la plajă? Ei bine, nu trebuie să faci un împrumut. Chiar nu există altă metodă de divertisment care va deveni parte a copilăriei sale, parte a istoriei familiei?

Permite-i cel puțin să se joace într-o baltă și el va fi extrem de fericit.

Nouă, adulților ni se pare că copiii au nevoie de ceea ce suntem „obligați” să le oferim. Însă bucuriile lor adesea sunt mult mai ieftine și nu necesită energie. Și dacă săriți împreună în această baltă sau găsiți un dinozaur în nisip, atunci bucuria lui va fi și mai mare. O bucurie primordială. Iar asta este departe de: “Te-am dus, am făcut totul pentru tine. Stai și bucură-te”. Simți diferența?

Deci, trebuie să trăiești nu pentru copil, ci pentru tine. Lângă el, dar nu în spatele lui. Să obții bucurie din comunicare, din interacțiunea constantă, oricât de simplă și banală ar fi.

Dacă te relaxezi și începi să trăiești împreună cu copilul, vei putea observa frumusețea rolului de a fi părinte și chiar te vei convinge că nu este dificil, ci foarte interesant. Există, desigur, tot felul de probleme, dar acestea fac parte din viață. Nimic mai mult. Dar nici mai puțin.