Ce înseamnă să trăiești cu un câine? Această experiență mi-a schimbat viața.

Am 33 de ani și toată viața mea i-am considerat pe cei care iubesc câinii niște ciudați. Ei bine, cum poți lăsa o creatură care tocmai a adulmecat gunoiul și și-a lins alte părți ale corpului să-ți lingă fața?

Toți scarpină acești câini, îi mângâie, îi sărută. Cum poți vorbi serios cu un câine?! Ce fumezi?! Și chiar ți-ai anulat vacanța pentru că nu ai găsit cu cine să-ți lași câinele”?! Ce stupiditate…

Eu nu mi-am dorit niciodată un câine. Doar voiam să-l încurajez pe fiul meu. Copilul are 5 ani, nu are frați și surori și nici bunicii nu sunt alături de el. Pentru mine un câine în casă ar fi un discomfort teribil, aproape un dezastru, dar fiul meu își dorea foarte tare un prieten patruped. Trebuia să-i fac pe plac.

Nici soțul nu voia un câine în casă, dar în cele din urmă a fost de acord să-l plimbe când va fi foarte frig și dacă va avea chef.

L-am căutat mult timp, meticulos și obositor, dar după ce am vizionat un videoclip cu ”bebelușul„ nostru, ne-am dat seama imediat că este EL. AL NOSTRU. Și când l-am văzut, nu mai aveam nicio îndoială.

Desigur, dragostea nu a venit din prima zi. A stat în fața ușii și se gândea să intre sau nu.

La început părea o drăgălășenie nemaipomenită. Drăguț. Frumos. Umil. Inteligent.

Apoi afecțiunea a fost înlocuită cu satisfacție. Ce cățel deștept. I s-a spus să nu atingă pantofii – nu-i atingea. I s-a spus să-și aștepte mâncarea – aștepta cuminte.

Apoi apare puțină dragoste. Într-o zi a mâncat ceva interzis în curte, s-a intoxicat și am stat cu el toată noaptea, chiar dacă dimineața trebuia să merg la muncă, l-am purtat în brațe ca pe un copil, i-am curățat voma cu propriile mâini și singurul meu gând era să se facă bine.

Apoi înveți ceva NOU. Că iubirea nu este neapărat despre sine, despre bărbat, despre fiu. Înveți că iubirea poate fi și de altă ordine.

Se întâmplă te întorci seara târziu de la muncă, copilul doarme pentru că e copil, soțul doarme pentru că e obosit, iar El nu doarme, te așteaptă. Încă de la intrare te îmbrățișează, te sărută și cu tot corpul îți spune: ”Ce bine că te-ai întors, mami!”

Astfel în viața ta vine IUBIREA și odată cu ea frica să nu faci ceva greșit sau ceva necesar… în cele din urmă acesta este primul tău câine. Primul, singurul, unic și atât de iubit încât te doare inima.

Îl iei în brațe, îl îmbrățișezi, îi săruți de SUTE ori nasul, urechile, labele și botul care tocmai a adulmecat gunoiul … și te gândești „Ce fericire”.

Iar el îți linge fața și pare să-ți spună (jur, că îl aud) „Mami, suntem prieteni pentru totdeauna”, și te simți atât de bine, cum să-ți explic asta?! Nicicum! Ori știi la ce mă refer, ori nu. Sper că poți înțelege.

Îi doresc fiecăruia să înțeleagă la ce mă refer.