Astăzi cei mai buni profesori pleacă din școli. De ce se întâmplă asta? Opinia mea.

Astăzi avem deja prea mulți profesori care au fost nevoiți să plece din școli. Cineva a renunțat de bună voie, cineva a fost concediat de către administrație sau cu ajutorul părinților. Acest fenomen se va întâmpla și în continuare, deoarece unii elevi întrec limitele.

Auzim tot mai des povești nebunești care se întâmplă în școli.

Copiii sunt nepoliticoși, știu că nu vor fi pedepsiți, nu înțeleg principiile subordonării și prin comportamentul lor distrug atât sistemul școlar, cât și propriul lor viitor. 

Prostia tinerească îi face să hărțuiască profesorii. Ca niște primate tinere, ei luptă pentru un loc în ierarhia haitei. Dar lipsa disciplinei și impunitatea sistematică nu le permite să se dezvolte nici măcar la nivelul unui homo sapiens inferior, ei nu sunt conștienți de faptul că își împiedică propria dezvoltare.

Răbdarea profesorilor nu este o resursă nelimitată.

Părinții, desigur, iau partea copiilor, pentru că această cale e mult mai ușoară, decât munca în echipă împreună cu profesorii. Profesorii rămân vinovați, iar copiii învață să evite pedeapsa. Adolescenții obraznici provoacă frică în rândul colegilor de clasă și elevilor mai mici, iar profesorii nu știu cum să le facă față.

Există destule povești. De exemplu…

1. Un băiețel de zece ani a luat cu el un cuțit la lecții. Lupta cu el, lansa petarde în clasă. El continuă să învețe în această școală, iar pentru faptele sale nu a primit nicio mustrare.

2. Un alt elev și-a provocat profesorul de fizică să plece din școală: înjura în clasă, era nepoliticos, filma videoclipuri fără permisiune. Îl enerva metodic pe profesor și nu-și ascundea acest scop. Atunci când profesorul a scos bătăușul din clasă, băiatul le-a spus tuturor că profesorul a încercat să-l sufoce și l-a lovit cu picioarele. Ambulanța nu a confirmat acest fapt, iar profesorul a preferat să renunțe la job. Acum el va fi judecat, iar băiatul continuă să meargă la școală. Le-a spus colegilor că a scăpat de profesor pentru un pariu, nu are nimic personal cu el.

Iar profesorul și-a motivat plecarea astfel: era vorba despre alegerea între respectul de sine și munca de profesor în beneficiul copiilor. S-a ales pe sine și nu regretă deloc.

Această alegere – este principala problemă a educației moderne.

Toți se plâng că în școli e lipsă de cadre. În același timp, există suficiente Universități pedagogice care în fiecare an formează cadre didactice noi. Copiii vor să fie profesori, multora nu le pasă nici de salariile mici. Dar ei se confruntă cu lipsa totală a drepturilor, cu grosolănia părinților și cu comportamentul urât al elevilor. Este înfricoșător faptul că administrațiile sunt gata să-și răstignească propriii profesori pentru fiecare fleac.

Nu există ierarhie, subordonare. Acum elevii nu tind să dobândească cunoștințe. Acum profesorul trebuie să tindă spre asta. În loc să ofere cunoștințe, să organizeze procesul educațional, el trebuie să danseze în jurul fiecărui leneș, în detrimentul copiilor normali și buni.

La sfârșitul secolului trecut copiii insolenți puteau fi expulzați din școală, trimiși într-o colonie sau cel puțin erau luați la evidența poliției. Pentru încălcări mult mai mici decât acum.

Mă întreb, cum putem lupta cu asta?