Erich Fromm despre principalele boli ale societății: „Dorința de a trăi în abundență, a condus omenirea pe căi greșite.”

Erich Fromm – sociolog și psihanalist german a vorbit în The Mike Wallace Interview despre bolile societății și epoca consumului, pierderea sensului de a munci și abilității de a iubi cu adevărat. În ciuda faptului că acest interviu a fost înregistrat în urmă cu peste 60 de ani, esența sa nu s-a schimbat. Bolile despre care vorbește Erich Fromm s-au agravat de-a lungul anilor.

Iată câteva fragmente din acest interviu: 

„Munca omului a devenit în mare măsură lipsită de sens. El nu are nimic de-a face cu ea și de multe ori este doar un element în sistemul birocrației în masă. Mulți oameni își urăsc slujbele pentru că se simt prinși într-o capcană. Ei simt că își irosesc cea mai mare parte a vieții, își irosesc energia pe ceea ce nu are sens. ”

„… Pe de o parte, egalitatea poate fi înțeleasă în sensul în care este descrisă în Biblie: toți suntem egali, deoarece suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Sau, dacă nu folosim limbajul teologic: suntem egali în sensul că nimeni nu ar trebui să fie un mijloc pentru o altă persoană, dar fiecare om este un scop în sine. Astăzi vorbim mult despre egalitate, dar cred că majoritatea oamenilor înțeleg prin asta – asemănare. Toți sunt la fel – și se tem că dacă nu sunt la fel, atunci nu sunt egali.”

„Iubirea a devenit pentru noi o raritate. Ne-am înconjurat de sentimentalism, amorezare, ne complacem în iluzia iubirii, fără a experimenta sentimente adevărate, profunde. Acest lucru se datorează faptului că mereu avem de-a face cu lucruri și suntem preocupați de succes, bani, mijloace pentru atingerea obiectivelor. Pentru a asigura munca societății capitaliste, am creat o clasă de oameni foarte educați, inteligenți, dar în interior aceștia sunt foarte epuizați.”

„Dorința de a trăi în abundență, a condus omenirea pe căi greșite. Oamenii au început să domine natura – producția de bunuri a devenit un scop în sine, precum și acumularea nesfârșită de bunuri.”

„Cred că dacă întrebăm oamenii ce este cu adevărat fericirea – ei vor răspunde: consumul nelimitat. Dacă întrebăm oamenii ce este raiul – ei vor răspunde că acesta este un supermarket cu lucruri noi în fiecare săptămână și suficienți bani pentru a cumpăra totul nou. Cred că astăzi, pentru majoritatea oamenilor fericirea înseamnă să fii un sugar veșnic: să bei mai mult asta sau cealaltă.”

„Fericirea ar trebui să fie rezultatul unor conexiuni creative, autentice, profunde – înțelegerea, receptivitatea pentru oameni și natură. Fericirea nu exclude tristețea – dacă omul reacționează la viață, uneori este fericit, alteori trist. Depinde la ce reacționează. “