Relatii

Nu te mai simți vinovat pentru ceea ce a devenit copilul tău. Iată de ce.

Sute de nopți nedormite, zeci de cărți despre educație citite, metode de dezvoltare timpurie, exemplu personal – toate acestea ajută la creșterea copiilor așa cum își doresc părinții? Da și nu. De ce se întâmplă acest lucru și cum să ne împăcăm cu asta?

Încercarea de a prezice cum va crește copilul, pe baza alegerilor pe care le fac părinții – este ca și cum ai încerca să prezici un uragan, urmărind bătăile aripilor unui fluture.

În știință există conceptul: „efectul fluturelui”. Un impact minor asupra sistemului poate provoca consecințe semnificative și imprevizibile, inclusiv într-un loc complet diferit; ceea ce înseamnă că „dacă un fluture bate din aripi în China, uraganul va începe în Mexic” – nu imediat, desigur, ci în șase săptămâni, dacă forța cu care bate este suficientă pentru a schimba atmosfera și direcția curenților de aer .

Tu, părintele, ești acel fluture, iar copilul tău este uraganul, un fenomen natural care îți taie respirația. Și tu într-adevăr influențezi cum va deveni copilul tău, dar cam în aceeași măsură în care bătăile aripilor unui fluture afectează apariția uraganului. Adică, semnificativ, dar imprevizibil.

S-ar putea să te întrebi: „Bine, dar cum rămâne cu părinții de succes care au copii de succes? Sau cu părinții nevoiași, ai căror copii, crescând, continuă să trăiască în sărăcie?”

Nu este vorba doar de talentul părintesc (sau lipsa acestuia). Există o mulțime de factori care afectează formarea unui copil – genetică, mediu, cultură, colegi. Și este foarte dificil de identificat care dintre ei are impactul maxim.

COPII SUNT DIFERITI

Deși oamenii de știință au încercat să înțeleagă ce afectează cel mai mult copiii: au studiat gemeni, frați și surori care au fost crescuți împreună și cei care au fost adoptați și crescuți familii diferite. S-a dovedit că, chiar dacă copiii cresc sub același acoperiș, nu înseamnă că ei vor fi la fel fericiți, încrezători și de succes.

Aici s-ar putea ajunge la concluzia că educația nu este atât de importantă, dar nu. Adevărul este că toți copiii sunt diferiți și, în aceeași familie, un copil ar putea avea nevoie de o „mână fermă”, în timp ce pentru altul severitatea nu va fi benefică. Un copil va fi mulțumit că părinții lui îl întreabă adesea despre prieteni (ceea ce înseamnă că sunt interesați de viața lui), iar al doilea se va supăra. Pentru unul, divorțul părinților va fi o tragedie, iar pentru altul va fi salvarea.

Ce concluzii se pot trage?

În primul rând, educația ta afectează copilul, dar nu îl face neapărat ca tine. Cu aceeași abordare, un copil poate crește serios și hotărât, iar altul – neascultător și iubitor de libertate. Este imposibil de prezis care vor fi „roadele” educației tale.

În al doilea rând, nu ar trebui te învinuiești pentru felul în care a crescut copilul tău. I-ai influențat formarea, dar nu ai putut să o controlezi complet.

În al treilea rând, nu mai da vina pe părinții tăi pentru toate necazurile tale. Ceea ce ai devenit – nu este în întregime vina sau meritul lor. Și, desigur, este important să nu mai dai vina pe alți părinți. Un studiu realizat pe mii de părinți a constatat că 90% dintre mame și 85% dintre tați simt că sunt judecați (atât de rude, cât și de străini).

Chiar dacă dai tot ce ai mai bun, nu vei face pe plac tuturor.

TRĂIEȘTE ÎN MOMENT

Apreciază momentele petrecute cu copilul tău, bucură-te de momentul vostru comun „aici și acum”. Și nu pentru că asta va afecta cumva copilul și relația voastră pe termen lung, ci pentru că în acest moment doar acest lucru contează.

Scriitorul Andrew Solomon scria: „Mulți dintre noi suntem mândri de cât de diferiți suntem de părinții noștri și, în același timp, regretăm la nesfârșit cât de diferiți sunt copiii noștri.”.

Pentru a nu mai simți așa ceva, poate că merită de accepți ideea că nu poți controla viitorul copiilor tăi. 

În concluzie, Yuko Munakata ne amintește că, noi fluturii și uraganele, ar trebui să ne concentrăm asupra a ceea ce contează cu adevărat în viață. Să încetăm să așteptăm ceva unul de la celălalt și să ne iertăm reciproc pentru tot ceea ce, probabil celălalt, nu este de vină.

Exit mobile version