De ce există copii nerecunoscători? Psihologii au identificat 2 motive principale.

Toți adulții cunosc principiile de educație, dar când vine vorba de creșterea propriilor copii, din anumite motive ei nu reușesc să le aplice. Drept urmare, în unele familii cresc copii egoiști și nerecunoscători.

Psihologii au identificat 2 motive principale pentru care se întâmplă acest lucru:

1. Lipsa de rigoare părintească.

Se întâmplă în acele familii în care părinții îi permit copilului prea multe și îi îndeplinesc fiecare capriciu. Drept urmare, copilul crește nerecunoscător, răsfățat și arogant. Desigur, îți dorești să-ți răsfeți copilul, mai ales dacă ai avut o copilărie plină de lipsuri, dar de cele mai multe ori acesta este motivul pentru care în viitor copiii au o atitudine consumatoare față de părinți.

2. Metodele autoritare de educație.

În astfel de familii, copiilor le lipsește atenția, tandrețea, grija și căldura maternă. Copilului i se impun cerințe excesive, iar pentru orice greșeală este pedepsit. Drept urmare, el trăiește cu frica permanentă de a face o greșeală și se îndepărtează treptat de părinți. La maturitate el nu are sentimente de recunoștință față de părinți!

Uneori, aceleași condiții de educație pot da rezultate complet diferite. Iată trei situații de viață în care pot fi identificate motivele formării ingratitudinii copiilor față de părinți:

Situația 1

Familia are mulți copii. Tata este foarte strict, chiar îi poate lovi cu centura, muncește mult. Mama, de asemenea, lucrează foarte mult, dar este preocupată doar ca micuții să fie hrăniți și îmbrăcați. Copiilor le lipsește tandrețea și grija părinților, adesea ei sunt lăsați singuri. Crescând, acești copii sunt recunoscători părinților pentru tot ce au făcut. Ei vin în vizită, dar nu des. În general, nu-și uită părinții, nu-i abandonează niciodată.

Situația 2

Familia are doi fii. Ei sunt educați strict și rigid. Sunt pedepsiți pentru orice acțiune greșită. În ciuda acestui fapt, copiii nu simt furie și resentimente față de părinți, crezând că ei fac totul corect.

Maturizându-se, fiii pleacă, își vizitează părinții cu reticență, casa părintească nu le provoacă nici sentimente calde, nici atracție. Părinții sunt mereu singuri, se simt uitați și părăsiți, le reproșează copiilor cât sunt de nerecunoscători.

Situația 3

Familia are un singur fiu, toată dragostea părintească i-a revenit lui. Părinții nu au fost stricți, dar au purtat cu el discuții despre greșeli. Nu l-au răsfățat, i-au cumpărat cele mai necesare lucruri și au vorbit cu el despre cât de greu se câștigă banii. Copilul a fost învățat să facă treburile casnice și să ajute adulții. Băiatul a ales ceea ce vrea să studieze, părinții i-au oferit libertate în acest sens, deși uneori alegerea fiului era departe de dorințele lor, dar nu și-au impus părerea.

Maturizndu-se, fiul își sună mama în fiecare zi, își ajută tatăl și în orice weekend se străduie să vină la părinți, aducându-le daruri.

Se pare că sentimentul de recunoștință este influențat nu numai de stilul educației părinților. Este foarte important să respecți copiii, precum și dorințele, interesele și aspirațiile lor. Copilul va crește recunoscător dacă părinții îi permit să-și atingă propriile obiective.

Ce relație ai cu părinții? Cum ai fost crescut, ești un copil recunoscător? Ce poți spune despre propriii copii, sunt recunoscători?