Răbdarea nu-ți aduce nimic – doar oboseală și un gol interior.

Cu cât omul suportă mai mult într-o relație, cu atât există mai puține șanse că se va schimba ceva. Probabil că asta li se potrivește celor din jur. La urma urmei, tu simți disconfort, nu ei. Tu suporți. Și pentru asta nu trebuie să aștepți recunoștință.

Multe femei se înșală crezând că, după ani de „slujire a familiei” împotriva dorințelor și nevoilor lor, va urma recunoștința și recunoașterea eroismului.

Răbdarea rareori este răsplătită.

În realitate, acest lucru nu se întâmplă aproape niciodată. Modul în care te comporți, este acceptat de cei din jur ca normă. Ei cred că totul este în regulă, că înduri ceva pentru că îți place asta. Și de cele mai multe ori, nimeni nu observă că înduri ceva.

Ni s-a insuflat încă din copilărie că răbdarea are frumusețea ei, că este eroism și datorie, că mai târziu, într-o zi, cineva neapărat va aprecia suferința și eforturile noastre și vom fi recompensați. În realitate nu se va întâmpla acest lucru.

De fapt, neglijându-ți dorințele, nevoile și confortul, le arăți oamenilor că poți fi tratată în acest fel. Că poți face orice, chiar dacă nu-ți dorești asta cu adevărat. Că nu trebuie să țină cont de părerea ta, deoarece poți ceda oricând, poți îndura, chiar dacă nu ți se potrivește ceva.

Să înduri – este o strategie proastă. Poți renunța la tot ceea ce ți-ai propus, la toate aspirațiile și ideile tale despre propria viață, la principiile și idealurile tale, în cele din urmă la tine însăți, și poți îndura.  Dar este important să-ți amintești că asta nu va avea niciun efect, decât oboseală, frustrare și regret pentru timpul pierdut.