Iată o modalitate ușoară de a verifica dacă poți avea încredere în om.

Recent am întâlnit o persoană care mi-a împărtășit modul ei de a testa oamenii dacă sunt de încredere.

Pentru a afla dacă poți avea încredere în cineva, spune-i câteva zvonuri false despre tine. Dacă în curând alți câțiva oameni vor afla aceste informații, atunci ai în față un bârfitor și nu merită să te legi cu el.

Imediat am avut câteva întrebări despre eficacitatea acestei abordări. De exemplu, cum poate fi numit omul care răspândește zvonuri false despre sine? Și dacă zvonul se răspândește, ce vei face când toată lumea îl va crede?

– Există și o cale „bună”? Adică poți afla acest lucru fără provocări? – am întrebat-o eu.

– Nu poți avea încredere în nimeni! – mi-a spus ea.

”Nu poți avea încredere în nimeni!” – acesta mi se pare un principiu foarte rău, care funcționează împotriva celui care îl transmite. Eu am un alt punct de vedere în privința încrederii.

Când încerci să testezi o persoană, îți exprimi îndoiala. Când nu ai încredere în om, nu aștepta că el va avea încredere în tine. Viața ne lovește dur și învățăm să ne închidem în noi înșine, să ne izolăm și să ne îndoim de oameni. Cu cât proclamăm mai des „nu pot avea încredere în nimeni!”, cu atât mai puțin simțim încrederea. Și în cele din urmă rămânem singuri.

Singurătatea – este atunci când nu mai putem avea încredere în nimeni.

De aceea, oricât de paradoxal ar suna în epoca escrocheriilor și înșelăciunii, trebuie să învățăm să avem încredere unul în celălalt pentru a construi conștient un spațiu de încredere. Pentru a avea pe cine iubi și cu cine lega prietenii.

Înseamnă acest lucru că putem pune responsabilitatea asupra altor persoane? Nu. Asta înseamnă că trebuie să învățăm să construim o cultură a comunicării.

Nu este vorba despre încredere, ci despre cultura comportamentului. A avea încredere în cineva nu înseamnă că ai dreptul să fii prost și să nu te gândești la consecințe. Să ai încredere în om – înseamnă să-i oferi dreptul de a greși, precum și de a ierta.

Motivul lipsei de încredere în oameni este frica de a fi trădați. Iar frica este un tovarăș rău de viață. Frica nu ar trebui să ne determine să ne închidem de lume. Ar trebui să devină o motivație să învățăm să facem ceea ce nu am putut face până acum – să creăm un spațiu de încredere. Acolo unde nu există singurătate, apare dreptul la fericire.