Oamenii inteligenți adesea sunt nesociabili. Iată de ce.

Oamenii de știință au dovedit: cu cât nivelul intelectual al omului este mai mare, cu atât necesitatea de a comunica este mai mică. 

Experții notează că există persoane dezvoltate intelectual – care au un IQ înalt, și există persoane dezvoltate emoțional – care au un EQ înalt (capacitatea de a comunica, de a simți oamenii și de a empatiza.) Atât un indicator, cât și celălalt vorbesc despre inteligența și înțelepciunea omului. Și adesea oamenii foarte inteligenți sunt foarte sociabili, dispuși să vorbească toată ziua.

Iar dacă omul nu este dezvoltat emoțional și comunicarea pentru el nu este atât de valoroasă, atunci nu va avea prea mulți prieteni. În același timp, el poate fi activ din punct de vedere social și poate avea succes datorită IQ-ului ridicat sau, dimpotrivă, poate fi un ratat. Totul depinde de caracterul și calitățile personale pe care le-a moștenit la naștere.

Există, de asemenea, o calitate precum este selectivitatea. Persoanele dezvoltate intelectual și emoțional știu cu ce fel de oameni și-ar dori să comunice. De aceea, cercul lor de prieteni se reduce semnificativ – de la cantitate la calitate.

În plus, oamenii de știință consideră că persoanele inteligente își folosesc cea mai mare parte a timpului pentru a-și atinge obiectivele pe termen lung, decât pentru comunicare și prietenie. Inteligența ridicată le permite să se bazeze pe sine, nu pe ceilalți, să meargă spre obiectivele lor în mod independent. Astfel de oameni sunt în armonie cu sine și necesită comunicare apropiată doar uneori.

Există, de asemenea, modelul omului inteligent (cum ar fi profesorul pasionat și retras). Însă nu orice intelectual trăiește în lumea sa. Oamenii străluciți, de exemplu, inventatorul Steve Jobs a învățat să comunice cu oamenii. Abilitatea de a lega prietenii depinde mai mult de tipul de personalitate, decât de capacitatea mentală.

Efectul Dunning-Kruger

Omul se poate înșela în ceea ce privește capacitățile și profesionalismul său. Din acest motiv, se întâmplă adesea certurile cu colegii și oamenii apropiați. Psihologii cred că acest lucru se datorează așa-numitului efect Dunning-Kruger.

Efectul Dunning-Kruger – este acea situație în care omul cu abilități scăzute crede că a realizat multe și își asumă orice sarcină. Drept urmare, el ia adesea decizii proaste. Dar atât timp cât omul nu atinge un anumit nivel intelectual, el nu este capabili să-și observe greșelile, inclusiv în comunicarea cu oamenii.

De exemplu, dacă omul nu cunoaște noțiuni din psihologie, el nu știe despre mecanismul de proiecție și îi va acuza pe toți că sunt nepoliticoși și răi, fără să observe asta în propriul comportament.