Oare există prietenie între bărbat și femeie? Eu cred că nu.

Ei bine, poate că există, dar cu siguranță nu în cazul meu. Pentru că de fiecare dată când băieții se apropie de mine, într-un fel sau altul, ei vor ceva mai mult decât o simplă prietenie. Probabil că e vorba de „magnetismul meu”. Oricum ar fi, atunci când înțeleg că nu vom reuși doar să comunicăm și observ indicii „romantice”, îi spun imediat: ”Ar fi mai bine să rămânem doar prieteni”.

Și nu înțeleg, ce este în neregulă cu asta? Ei bine, nu te văd ca pe un obiect al pasiunii. Ce pot să fac?

Bărbații, se pare că gândesc diferit în această privință. Chiar dacă ei sunt de acord să fie prieteni, mai târziu se supără, sunt geloși pe bărbații care apar în viața ta. Și nedorind să fie „în zona de prieteni”, dispar din viața ta complet.

Cel mai clar exemplu din viața mea este un coleg de școală care nu a încercat niciodată să se apropie de mine, dar apărea constant în viața mea. O dată la cinci ani, dar îmi scria. Uneori mă invita la plimbare, alteori îmi propunea să ieșim la cinema. Și de fiecare dată încerca să afle dacă am un iubit, dacă mă întâlnesc cu cineva în acest moment.

Băiatul desigur ”se bucura” că am pe cineva în viața mea, apoi ieșeam la plimbare. Îmi dăruia chiar și flori. Și la întrebarea mea dacă este o întâlnire, îmi răspundea întotdeauna negativ.

“Nu sunt genul tău, bineînțeles că suntem doar prieteni, ca fratele și sora.” – spunea el de fiecare dată, în timp ce roșea și râdea nervos.

Dar ultima dată nu a rezistat și a recunoscut că în acești ani nu îndrăznea. Credea că putem fi doar prieteni, dar s-a dovedit a fi prea greu pentru el. Apoi a decis să-mi spună că fie întâlnim ca „oameni normali”, fie nu merită să ne vedem deloc.

Am fost șocată. De fapt, nu eu eram inițiatorul acestor plimbări „pseudo-prietenoase”, dar cumva am fost găsită vinovată de situația creată. Probabil, ar fi trebuit să realizez cu mult timp în urmă că era îndrăgostit de mine și să fac primul pas? Nu știu…

Dar am ales a doua opțiune, tocmai pentru că mie nu-mi plac persoanele care își imaginează ceva, însă în față te mint, spunând: ”Sunt doar bunul tău prieten și nu vreau altceva de la tine.”

Pentru mine prietenia este tocmai ceva dezinteresat. Comunici cu persoana pentru că îți place, nu pentru că îți dorești ceva de la ea.

Această poveste este un alt motiv să fiu dezamăgită de oameni. De bărbați, mai exact. De aceea, afirm că nu poate exista prietenie între bărbat și femeie.

Dacă ești „prietena” unui tip, atunci fie ați avut ceva, dar „nu a funcționat” și ați decis să „rămâneți prieteni”. Dar, ocazional, poate (acest lucru nu este sigur), te bucuri de „beneficiile acestei prietenii”, ca în filmul „Prieteni cu beneficii”. Fie urmează să aveți o relație romantică în viitor.

Eu personal, nu reușesc să construiesc relații de prietenie cu bărbații. Poate există cineva? Spuneți-mi în comentarii.