20 de distorsiuni cognitive și modul în care acestea ne afectează viața.

Te-ai gândit vreodată că în această lume nimic nu este întâmplător și fiecare primește ceea ce merită? Cunoști oameni care pot face dintr-o problemă mică o catastrofă universală? Toate acestea sunt distorsiuni cognitive, iar psihologii spun că astfel de ”erori de logică” nu sunt deloc inofensive.

Oricine vrea să-și mențină psihicul sănătos, trebuie să știe cum funcționează distorsiunile cognitive și cum ne afectează viziunea asupra lumii:

1. GÂNDIREA NEGRU-ALB

Omul cu gândire dihotomică percepe lumea din poziția „sau/ sau”. Bun sau rău, corect sau greșit, totul sau nimic. El nu recunoaște că între alb și negru, aproape întotdeauna, există cel puțin câteva nuanțe de gri. Cel care vede oamenii și evenimentele doar din două părți, refuză să accepte evaluările intermediare (și adesea mai obiective).

2. PERSONALIZAREA

Oamenii cu acest tip de gândire tind să-și supraestimeze importanța. Comportamentul cuiva este, de obicei, văzut ca o consecință a propriilor acțiuni. Drept urmare, cei care sunt predispuși la personalizare își asumă responsabilitatea pentru circumstanțele externe, deși în realitate, nu a depins nimic de ei.

3. SENTIMENTUL HIPERTROFIC AL DATORIEI

Setări precum: „este necesar”, „sunt obligat”, „trebuie” sunt aproape întotdeauna asociate cu distorsiunile cognitive. Astfel de gânduri provoacă sentimentul de vină și rușine. Ne raportăm la alții nu mai puțin categoric. Oamenii cu astfel de setări adesea se supără pe cei care nu le-au îndeplinit așteptările.

4. CATASTROFIZAREA

Este obișnuința de a percepe orice problemă minoră ca fiind precursorul unei catastrofe.

5. EXAGERAREA

Cu această distorsiune cognitivă, tot ceea ce se întâmplă este mărit la o scară colosală. Această distorsiune este cel mai bine descrisă de zicala: „Faci din țânțar armăsar”.

6. DIMINUAREA

Cei care tind să exagereze totul, cu ușurință diminuează semnificația evenimentelor plăcute. Ei gândesc astfel: „Da, m-au promovat, dar prea puțin – înseamnă că nu mă apreciază suficient la locul de muncă”.

7. TELEPATIA

Oamenii cu un model similar de gândire își atribuie abilități extrasenzoriale și cred că îi pot citi pe alții ca pe o carte deschisă. Sunt siguri că știu la ce se gândește interlocutorul, deși presupunerile rareori corespund adevărului.

8. CLARVIZIUNEA

Așa-numiții „clarvăzători” încearcă să prezică viitorul, de obicei în lumină neagră. De exemplu, fără niciun motiv, ei spun că totul se va termina prost.

9. GENERALIZAREA

Obiceiul de a trage concluzii pe baza unui caz. În vocabularul unei persoane înclinate să facă o astfel de greșeală cognitivă, se găsesc adesea cuvintele „mereu”, „niciodată”, „constant”, „de fiecare dată”.

10. DEPRECIEREA

Aceasta este o formă de gândire extremă „totul sau nimic”, care se manifestă în tendința de a devaloriza orice realizări, evenimente, experiențe (inclusiv cele proprii) și de a vedea în orice doar negativism. O astfel de persoană de obicei neglijează complimentele și laudele.

11. PERCEPȚIA SELECTIVĂ

Distorsiunea cognitivă care este exprimată în obișnuința de a filtra orice informație și de a alege afirmația „potrivită”.

12. ETICHETAREA

Un tip de generalizare mai dur, înseamnă că omul se evaluează pe sine și pe ceilalți pe baza unui singur caz. Pentru el este mai ușor să își pună automat stigmatul unui ratat, decât să admită dreptul cuiva la greșeală.

13. OBICEIUL DE A ÎNVINUI 

Partea inversă a personalizării. În loc să te cerți pentru greșeli, este mai convenabil dai vina pe alții sau pe circumstanțe.

14. RAȚIONAMENTUL EMOȚIONAL 

Percepția senzorială greșită a realității. ”Dacă mi se pare că sunt prost, atunci așa sunt.” O astfel de gândire poate indica tulburări psihice grave – inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă. De exemplu, omul se simte murdar, deși a făcut duș de două ori în ultima oră.

15. ILUZIA PROPRIULUI ADEVĂR 

Transformă un punct de vedere personal într-un fapt incontestabil și nu ține cont de opiniile și sentimentele celorlalți. Acest lucru împiedică crearea și menținerea relațiilor sănătoase.

16. EROAREA DE ATRIBUIRE

Este exprimată în tendința de a-ți atribui doar calități pozitive și de a nega implicarea în orice eveniment neplăcut sau nedorit. Omul cu o astfel de gândire refuză să-și recunoască defectele și este absolut sigur că nu va greși.

17. Așteptarea recompensei divine

Se manifestă în convingerea greșită că forțele superioare vor aprecia mai devreme sau mai târziu sacrificiile noastre. Sub influența ei, oamenii își neglijează interesele și nevoile, în speranța că într-o zi vor fi răsplătiți pentru dăruirea lor. Și din moment ce acest lucru nu se întâmplă, sunt copleșiți de furie și resentimente.

18. ILUZIA SCHIMBĂRILOR

Se manifestă în convingerea că ceilalți trebuie să se schimbe, pentru a putea fi tu fericit. Este gândirea unui egoist care insistă ca ceilalți să se adapteze programului său sau îi cere partenerului să nu poarte tricoul preferat, pentru că lui nu-i place.

19. CREDINȚA ÎN JUSTIȚIE

Fenomenul este exprimat în ideea unei lumi corecte în care fiecare obține ceea ce merită, deși în realitate acest lucru se întâmplă rar. De exemplu, te învinovățești pentru trădarea partenerului.

20. ILUZIA CONTROLULUI

Cel care crede că totul se supune controlului. Omul obsedat să controleze totul poate acuza șeful pentru performanțele slabe ale companiei, deși adevărata problemă poate fi ascunsă în altceva.

Cum pot fi corectate aceste modele de gândire și distorsiunile cognitive?

Cel mai probabil, ai descoperit la tine cel puțin una dintre distorsiunile cognitive de mai sus. Vestea bună este că nu suntem atașați pentru totdeauna de ele.

Gândirea se modifică: acest proces se numește restructurare cognitivă. Esența sa este că ne putem influența propriile emoții și acțiuni, ajustându-ne gândurile automate. Multe forme populare de terapie se bazează pe acest concept, inclusiv terapia cognitiv-comportamentală și rațional-emotivă.