Cum se formează Sinele fals în relația mamă-copil. Clasificarea Sinelui fals (conform D. Winnicott).

Copiii care își experimentează Sinele ca fiind nevrednic de iubire, cresc adesea adulți cu respectul de sine scăzut. Respectul de sine scăzut este puternic legat de relația din cadrul familiei. Multe studii arată că relațiile de familie puternice au un efect pozitiv asupra stimei de sine, în timp ce copiii care nu au avut sprijin familial suficient, demonstrează probleme de bunăstare psihologică, dezvoltare socială întârziată și funcționare fizică afectată.

Donald Winnicott în lucrările sale a scris despre dezvoltarea Sinelui imaginar în relația mamă-copil. Un astfel de Sine are ocazia să se dezvolte atunci când copilul este minim integrat, deoarece sinteza numeroaselor elemente senzorial-motorii se bazează pe faptul că mama ține copilul, adesea fizic și tot timpul – metaforic. Copilul în acest stadiu neintegrat acționează spontan, iar sursa acestei spontaneități este Sinele Adevărat. Mama reacționează la aceste acțiuni și manifestări spontane ale copilului printr-un răspuns „suficient de bun” sau „insuficient de bun”.

Un răspuns ”suficient de bun” la spontaneitatea copilului permite Sinelui adevărat să prindă viață. Un răspuns ”insuficient de bun” nu este în măsură să satisfacă spontaneitatea copilului. Astfel, mama înlocuiește expresia spontană a Sinelui adevărat cu propriile credințe, dorințe și acțiuni, contribuind astfel la apariția Sinelui imaginar.

Dacă micuțul adesea ajunge în situația în care nu este capabil să acționeze spontan de Sinele adevărat, el învață că acest Sine este inacceptabil, chiar periculos și, prin urmare, trebuie ascuns. Din acest moment, adevăratele dorințe, nevoi și personalitatea copilului sunt ascunse în Sinele Fals.

Sinele Fals întotdeauna este dispus să răspundă nevoilor, așteptărilor și cerințelor mamei, ceea ce devine o prioritate. Dacă această suprimare a Sinelui autentic continuă mult timp, copilul își pierde capacitatea de a simți, a cunoaște și a acționa pe baza naturii sale interioare. Scenariul unui astfel de copil adesea este predeterminat. El devine un adult care nu are idee despre propriile nevoi și dorințe și nici de modul de realizare a acestora.

Clasificarea Sinelui fals (conform D. Winnicott)

Versiunea extremă 

Sinele Fals pretinde a fi Sinele Adevărat, iar din exterior, de obicei, el este perceput ca o personalitate adevărată. În această poziție extremă, Sinele Adevărat rămâne complet ascuns.

Poziția mai puțin extremă

Sinele Fals protejează Sinele Adevărat. În același timp, Sinele Adevărat este recunoscut ca potențial existent și i se permite o viață ascunsă. Acesta este un exemplu de boală clinică cu obiectiv pozitiv, care constă în dorința de a-ți menține individualitatea, în ciuda mediului anormal.

Un pas mai aproape de sănătate

Sinele Fals consideră că preocuparea sa principală este de a găsi condițiile care îi vor oferi Sinelui Adevărat posibilitatea de a merge în sine. În cazul în care aceste condiții nu sunt găsite, el trebuie să ridice o nouă protecție împotriva exploatării Sinelui adevărat; dacă există îndoieli, atunci rezultatul clinic devine suicidul.

Starea sănătoasă

Sinele Fals este reprezentat de o structură bine stabilită a comportamentului social ”corect”, care implică capacitatea de a nu ne arăta sentimentele excesiv de deschis într-un loc public. În multe privințe, el de asemenea, este disponibilitatea noastră de a renunța la propriul sentiment de omnipotență și la procesul primar în ansamblu, și în același timp, să obținem un loc adecvat în societate, care niciodată nu poate fi obținut sau susținut doar prin eforturile Sinelui Adevărat.