Corpurile false, rețelele sociale și nevoia de iubire – realitatea sec. 21

Condițiile sociale, care acordă o importanță deosebită aspectului, arată destul de clar, în timp ce în societate se observă o lipsă semnificativă a sprijinului și acceptării. Rețelele sociale consolidează scenariul în care tinerii sunt evaluați pe baza imaginilor vizuale din viața lor.

Facebook are peste un miliard de utilizatori unici, iar cercetările spun că utilizarea rețelelor sociale atrag tinerii în explorarea și demonstrarea diferitelor aspecte ale Sinelui, care formează identitatea. Un studiu recent a arătat că respectul de sine este un predictor important al modului în care tinerii își vor demonstra sinele adevărat sau imaginar și, în consecință, vor încerca să îi impresioneze pe ceilalți sau să-i inducă în eroare. Se spune că însăși structura și funcționarea rețelei Facebook încurajează superficialitatea, neglijarea conținutului în favoarea popularului și originalului.

Elementele inerente ale rețelelor sociale, cum ar fi actualizarea stării, comentariile, feedback-ul, discuțiile, imaginile și videoclipurile sunt adesea reunite pe o pagină, ca documentație a fiecărei schimbări de identitate. Dana Boyd descrie modul în care utilizatorii rețelelor sociale se încadrează în viață prin intermediul unei declarații pe pagina de profil, creând astfel un corp digital, care potențial ar putea să nu corespundă cu Eu-l nostru real, adevărat.

Dezvoltarea rapidă a rețelelor sociale creează, de asemenea, un scenariu în care ne putem simți imaginea prin prisma unui observator extern. Acest punct de vedere este adesea asociat cu amintirile emoționale ce nu au fost prelucrate suficient. Astfel de amintiri, de regulă, își au rădăcinile în amenințările percepute, cum ar fi teama de a ajunge obiectul ridiculizărilor sau ignorărilor emoționale.

Datorită cercetărilor științifice, astăzi există înțelegerea că atunci când oamenii se întâlnesc cu un declanșator care este legat de aspect, se poate activa un regim disfuncțional de procesare a informațiilor. Atenția se schimbă și omul se poate considera un obiect estetic și nu o persoană cu gânduri și sentimente.

O astfel de percepție poate duce, de asemenea, la convingeri negative despre importanța aspectului din punctul de vedere al respectului de sine, care la rândul său poate provoca sentimente negative, în special rușine. Pentru mulți oameni, rușinea cu care se confruntă poate fi o provocare prea mare. Drept urmare, gândirea omului se concentrează să obțină o imagine atractivă și toată activitatea sa se învârte în jurul aspectului corpului, în încercarea de a controla punctele de vedere externe asupra sa. Astfel, încercarea de a crea un corp ideal poate fi privită ca dorința de a asigura o privire primitoare și iubitoare a celuilalt.