Munca până la epuizare: Iată de ce este important să te odihnești.

Aproape fiecare client care vine la terapie, mai devreme sau mai târziu descoperă că are tendința de a se tortura până la epuizare, sub influența unei introiecții destul de periculoase (convingerea obținută cândva de la o persoană apropiată și însușită fără analiză critică). Sună cam așa: „Nu trebuie să te odihnești în timpul zilei decât dacă ești bolnav. Mereu trebuie să fii ocupat cu ceva util.”

Sub influența acestei introiecții omul se ceartă că și-a permis să se întindă pe canapea cu o carte sau o înghețată în mână.

Când corpul nostru deja a obosit să mai semnaleze că are nevoie de un regim mai calm, el „conectează” regimul bolii sau traumatismelor fizice. Pentru că altfel nu ne permitem să ne odihnim. S-ar putea să ne împiedicăm din senin și să ne frângem piciorul sau ne putem tăia accidental un deget în loc de legume, nu putem scăpa de răcelile cronice, etc. Corpul nostru este foarte inventiv când vine vorba de siguranța sa.

De fapt, tu nu ești acea persoană care ți-a insuflat acest gând, ești diferit(ă) și trăiești în circumstanțe diferite. Și este important să-ți pui următoarele întrebări:

– Oare voi muri sau voi fi pedepsit(ă) dacă mă odihnesc?

– Este într-adevăr periculos? Dacă da, prin ce?

– Ce reacție aștept din partea oamenilor apropiați?

– Oare ei sunt în stare să mă pedepsească pentru odihnă?

– Mă vor ierta doar atunci când voi cădea de epuizare, dovedindu-le că nu mai pot?

– Ce se poate întâmpla dacă nu mă agit și nu fac nimic o perioadă?

– Sunt pregătit(ă) să mă odihnesc fără motive sau scuze?

Răspunzând sincer la aceste întrebări, este important să auzi toate răspunsurile care îți pot veni în minte, inclusiv amenințările, reproșurile și acuzațiile că ești leneș(ă). Ascultă-te și încearcă să înțelegi care voce îți spune asta. Da, acum este vocea ta, dar cândva, când erai mic și fără apărare a aparținut altei persoane. Convingerile acestei persoane încă au putere asupra ta, pentru că ești de acord ele. Dar acum această putere există doar în mintea ta. Acum ai crescut și te poți apăra. Prin urmare, are sens să-ți mai pui câteva întrebări:

– De ce îmi este rușine și mă sperii?

– Ce îmi va oferi asta acum?

– De ce mă îndepărtează?

– Pot renunța la convingerea altcuiva?

– Pot să-mi permit să fiu slab(ă), insuficient de rezistentă și nici foarte muncitor(e)?

– Vreau asta?

Atunci când îți permiți să rămâi în starea de „a nu face nimic”, fără să fii pedepsit, vei putea permite acest lucru și altor oameni și nu vei mai fi supărat(ă) pe ei.