6 sfaturi care te vor ajuta să acționezi atunci când nu vrei să faci nimic

Periodic, obosesc să fac ceva. Da, obiectivele în continuare mă încălzesc, însă energia pentru realizarea lor se pierde undeva și progresul nu pare atât de substanțial pe cât mi-aș dori. Iar îndoielile încep să-mi submineze încrederea – ”Oare fac ceea ce trebuie?” Primul meu impuls în această situație până de curând era să-mi spun: „Adună-te, poți face asta”. Însă rezultatele nu erau pe măsura așteptărilor. De aceea, am căutat metode noi, dacă cele vechi nu mai funcționează.

Iată ce fac atunci când nu vreau să fac nimic și îți recomand și ție:

1. Pur și simplu nu faci nimic!

Fă-ți timp să fii leneșă, să dormi suficient. Mănâncă ceva interzis. Încalcă regulile. Fără să te simți vinovată și să te auto-pedepsești mai târziu.

2. Determini în avans numărul de „zile libere”

În timpul cărora îți permiți oficial să nu-ți urmezi obiectivele. Situațiile sunt diferite: uneori, se acumulează alte treburi și renunți la program pentru o zi sau două. Apoi simți remușcări, iar în interior te macină gândul că acum trebuie să compensezi. Scopul inspirator devine imediat o povară de care inconștient vrei să scapi.

3. Anti-programarea

Sensul acestei tehnici este că nu planifici sarcinile care trebuie îndeplinite, ci timpul de odihnă. Făcându-ți planul zilnic, scrii tot binele care te așteaptă în această zi. Și se dovedește că pentru muncă nu-ți mai rămâne atât de mult timp. Prin urmare, trebuie să faci totul rapid, pentru ca mai târziu să-ți fie bine.

4. Spune-i cuiva despre îndoielile tale.

În timp ce vorbești despre obiectivele, proiectele sau ideile tale – tu însăți îți pictezi visurile cu cele mai strălucitoare culori. De parcă ar începe să respire din nou. Și dacă interlocutorul îți spune că are încredere în tine, imediat îți cresc aripi.

5. Fă o clasificare a temerilor și îndoielilor tale.

Pe mine mă ajută autoironia. Imaginează-ți că îți enumeri temerile. Sau poate că temerile și îndoielile tale sunt specii pe cale de dispariție și vrei să le păstrezi ca amintire într-o carte roșie. Cu cât mai ușor vei trata această sarcină, cu atât mai ușor va fi să te decizi asupra unor etape specifice.

6. Selectarea aleatorie.

Ai dispoziție. Obiectivele sunt clare și te motivează. Totul este în regulă, dar lista sarcinilor s-a extins atât de mult, încât este imposibil să decizi rapid de unde începi. În acest caz fă o alegere aleatorie. Nu contează de unde începi. Este important să începi să acționezi.

Tu ce faci când ești atacat(ă) de bacilul inactivității?