Cum să-ți ierți părinții și să-ți crești copiii altfel decât ai fost crescut tu

Fiecare dintre noi poate avea pretenții față de părinți. Pentru că am fost criticați, neînțeleși, că au fost prea duri, prea insistenți sau indiferenți. Uneori erau neatenți, alteori prea exigenți. Ne puteau umili, lovi sau manipula.

Știu că, acea atitudine prietenoasă și plină de iubire față de copil, bazată pe respectul pentru personalitatea sa, pe acceptarea și iubirea necondiționată, este o excepție de la regulă, o raritate. Și ești un norocos dacă ai fost crescut într-o astfel de familie.

Dar dacă ai fost criticat, respins și uneori neînțeles – în tine au rămas supărările și pretențiile față de părinți.

În noi trăiesc părinții neiertați. 

În noi adulții, se păstrează depozite întregi de sentimente nespuse părinților atunci când eram jigniți, respinși sau neînțeleși. Pentru că noi (la fel ca și copiii noștri acum!) nu ne-am exprimat dezacordul (n-am putut!) cu părinții noștri.

Și atât timp cât în noi trăiesc aceste reproșuri, pretenții și supărări nerostite – relațiile cu părinții nu pot fi numite bune.

Dar fiecare părinte, pentru a deveni un părinte bun, mai întâi trebuie să-și ierte părinții pentru toate greșelile pe care le-au făcut în mod involuntar față de el. Pentru că atât timp cât nu faci asta, ești condamnat să le repeți greșelile.

Tatăl neiertat din tine va ridica mâna și îți va lovi copilul. Mama ta neiertată te va forța să deschizi gura și să țipi la copilul tău, așa cum a făcut-o ea.

Ne dorim sau nu – dar părinții noștri neiertați rămân în noi, rămâne agresiunea, indiferenta sau obsesia lor. Și ele ies la iveală, se manifestă în noi.

Copiii devin victimele relațiilor noastre din trecut cu părinții. Pentru a-ți crește copilul în alt mod, pur, luminos – tu însăți trebuie să devii o persoană pură și luminoasă, care nu este încărcată cu supărări, pretenții, agresivitate și neiertare.

Și poți scăpa de toate astea – simplu. Oricât de ciudat ar părea, dar este mult mai ușor să eliberezi supărările și să-ți ierți părinții, decât să trăiești cu durere constantă în inimă, cu ură sau respingere.

Pentru că a elibera – înseamnă a ierta. A ierta – înseamnă a înțelege. A înțelege de ce au făcut asta. Ei erau și mai puțin pregătiți, mai puțin dezvoltați. Prin urmare, au făcut-o așa cum au putut.

A-ți acuza părinții că te-au tratat astfel – este ca și cum i-ai învinui că ți-au vorbit în limba în care ți-au vorbit. Au vorbit-o, pentru că ei înșiși s-au născut într-o familie în care se vorbea această limbă. Și nimeni nu este vinovat. Dar tu poți învăța o altă limbă – limba iubirii.

Însă, mai întâi trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru relația pe care vrei să o construiești cu copilul tău. Să nu găsești scuze că ei nu te-au învățat acest lucru, că nu ți-au dat ceva. Ți-au dat tot ce au putut. Dar acum, după ce ai conștientizat toate greșelile lor și ale tale, le poți oferi copiilor tăi mult mai mult.

Există un alt mod de a-ți ierta părinții – de a simți recunoștință față de ei. Părinții noștri au făcut cel mai important și minunat lucru față de noi – ne-au dat viață. Și pentru asta trebuie să fii recunoscător.