O fostă profesoară a numit 5 motive pentru care a renunțat la slujba ei

Recent, Jessica Gentry, în vârstă de 34 de ani, din Virginia, a renunțat la slujba ei de profesoară. Toți au crezut că motivul este salariul mic, însă femeia a postat pe rețelele sociale o postare în care descrie adevăratele motive pentru care a plecat.

Postarea a adunat peste 263 de mii de reacții și sute de comentarii. Și nu este de mirare: cuvintele ei au atins multe puncte dureroase.

Citiți ce a scris:

”Permiteți-mi să vă spun de ce am plecat de fapt și de ce nu vreau să mai fiu profesoară.

1. „Copiii s-au schimbat?”.

Nu. În niciun caz. Copiii sunt copii. S-a schimbat educația. Societatea s-a schimbat. Copiii sunt niște victime nevinovate ale acestora. Părinții lucrează multe ore, lăsând copiii sub influența gadgeturi-lor.

Copiii se comportă prost acolo unde se simt în siguranță. Ei știu că greșelile și comportamentul lor vor fi tratate cu bunătate și compasiune. Unii fac isterii acasă, pentru că acolo se simt în siguranță, alții întorc mesele la școală.

Școala noastră – este primul loc în care copiii aud „nu” și au granițe clar definite. Și după toate astea doriți să spuneți că ei s-au schimbat?

2. Pe fundalul acestor lucruri, trebuie să fim o școală a secolului XXI.

Copilul este unu-la-unu cu tehnologia. Oh, bine. Însă uitați de elementele de bază ale relațiilor și învățătura practică. Copiii nu mai pot comunica normal și nu se comportă corespunzător în societate. Haideți să le oferim mai multe gadget-uri.

3. În loc să cerem părinților să fie responsabili, am început să-i servim ca pe niște clienți.

S-a întâmplat că părinții unor copii care au ratat excursiile m-au certat, deși le-am transmis o notă prin copil de trei ori. S-a întâmplat că m-au certat pentru faptul că toată călătoria copilul lor era concentrat pe telefon.

Am fost părinți care mi-au ignorat toate solicitările și apoi au telefonat și m-au certat pentru faptul că refuz să lucrez cu copilul lor după ore. Au fost alți părinți care mi-au spus că nu-i pot spune „nu” copilului lor.

4. Sănătatea mea mentală și fizică era în pericol.

Când știi că micuții au nevoie și merită mai mult decât primesc, nu poți privi cum vin în haine murdare, cum se ascund în spatele monitoarelor și nu mai vorbesc în limbajul uman.

Zi de zi mă întâlneam cu directorul, părinții, profesorii pentru a schimba ceva. Nu se făcea nimic. Asta m-a frânt. Din cauza unor copiii străini, suferea propria mea familie.

5. Și în sfârșit mi-am dat seama că – nu-i pot salva pe toți. Nu-i pot ajuta dacă sunt bolnavă.

Nu am plecat în căutarea unui salariu mai mare într-un loc mai bun, am decis să încep cu mine, cu casa mea și copiii mei. Eu chiar cred că totul începe de aici.

Da, am părăsit școala, dar încă protejez copiii. Doar că acum totul arată altfel.”

Ce părere aveți despre școala modernă?