Teama de izolare și pierdere există în inima fiecărei persoane. 8 prevederi ale teoriei atașamentului.

Teama de izolare și pierdere există în inima fiecărei persoane.

”Psihologia și psihopatologia emoțiilor … practic se dovedește a fi psihologia și psihopatologia legăturilor de iubire.” – John Bowlby

1. Atașamentul ca forță motrice înnăscută.

Căutarea și menținerea contactului cu ceilalți – este nevoia primară, înnăscută a omului de-a lungul vieții. Frica de izolare și pierdere există în inima fiecărei persoane.

2. Dependența efectivă – completează autonomia.

Conform teoriei atașamentului, nu există independență completă sau dependență excesivă. Există doar dependență eficientă sau ineficientă. Dependența eficientă – este o condiție necesară pentru autonomie și încredere în sine. Dependența eficientă și autonomia – sunt două părți ale aceeași monede. În acest model se consideră sănătoasă mai degrabă menținerea interdependenței, decât obținerea autosuficienței și izolarea de ceilalți.

3. Atașamentul oferă un refugiu sigur.

Contactul cu obiectul atașamentului – este un mecanism înnăscut de supraviețuire. Prezența obiectului atașamentului ne oferă sentimentul de confort și siguranță, în timp ce sentimentul inaccesibilității lui este resimțit ca suferință. A fi aproape de persoana iubită calmează sistemul nervos, este un leac natural pentru stres.

4. Comunicarea este construită din accesibilitatea emoțională și receptivitate.

Emoțiile declanșează și organizează comportamentul atașamentului. Baza pe care se construiește legătura fiabilă – sunt accesibilitatea emoțională și receptivitatea. Obiectul atașamentului poate fi prezent fizic, dar absent emoțional. În logica atașamentului – orice reacție (chiar și furia) este mai bună decât absența ei.

5. Frica și incertitudinea activează nevoia de atașament.

Atunci când omul este amenințat de ceva (de exemplu, diverse evenimente din viața de zi cu zi sau situații traumatice) apare o reacție emotivă puternică, iar nevoia de compătimire și contact devine dominantă, de nedepășit, datorită atașamentului. Se activează comportamentul de atașament.

6. Există un număr limitat de forme nesigure de implicare în relații. 

Numărul de modalități la care recurge omul pentru a depăși lipsa receptivității din partea obiectului atașamentului – este limitat. Nu există multe modalități de a face față răspunsului negativ la întrebarea: „Oare pot depinde de tine, când am nevoie de tine?”. Reacțiile atașamentului sunt organizate în limitele a două axe – axa anxietății și axa evitării.

7. Atașamentul include propriile modele de lucru și modelele celuilalt.

Ne definim în contextul celor mai apropiate relații personale. Strategia de atașament reflectă modul nostru de gestionare a emoțiilor. Pentru atașamentul sigur este caracteristic modelul de lucru: sunt un om demn de respect și iubire, un om încrezător și competent.

8. Izolarea și pierderea – sunt traumatizante. 

Teoria atașamentului descrie și explică trauma privării, pierderii, respingerii și abandonului de către cei de care avem nevoie cel mai mult și impactul enorm pe care îl are asupra noastră. Bowlby a examinat acești factori de stres traumatizanți și izolarea rezultată drept ceva care a influențat puternic formarea personalității. El era sigur că prezența sentimentului încredere în persoana iubită, certitudinea că va fi aproape dacă este necesar, face omul mai puțin predispus la frica cronică, în comparație cu cel căruia îi lipsește o asemenea încredere.