”Nu suport manipulatorii și oportuniștii. Vreau să trăiesc înconjurat de oameni umani.”

Sufletul meu se grăbește.

Mi-am numărat anii și am constatat că îmi rămâne de trăit mai puțin timp decât am trăit.

Mă simt ca un copil care a câștigat o cutie de bomboane: primele le-a mâncat cu plăcere, iar când și-a dat seama că i-au mai rămas câteva, le savurează cu și mai multă plăcere.

Nu am timp pentru conferințe interminabile despre legi, proceduri și reguli interne, știind că nimic nu se va realiza.

Nu am timp să suport oamenii absurzi, care nu se comportă în funcție de vârsta pe care o au.

Nu am timp să lupt cu mediocritatea. Nu vreau să fiu la întâlniri unde se umflă ego-ul.

Nu suport manipulatorii și oportuniștii. Mă îngrijorează oamenii invidioși care încearcă să-i discrediteze pe cei capabili, pentru a le lua pozițiile, talentele și realizările.

Mi-a rămas prea puțin timp pentru a discuta despre titluri. Nu vreau asta, pentru că sufletul meu se grăbește. Au rămas prea puține bomboane în cutie.

Vreau să trăiesc cu oameni umani. Oameni care pot râde de greșelile lor, care au obținut propriul succes. Care își înțeleg vocația și nu se ascund de îndatoririle lor. Care apără demnitatea umană și vor să fie de partea adevărului, a dreptății. Acest lucru face ca viața să fie demnă de a fi trăită.

Vreau să mă înconjoare oameni care știu cum să atingă inima altor oameni. Oameni, care prin loviturile dure ale vieții au învățat să crească, păstrându-și atingerile blânde ale sufletului.

Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate oferi.

Încerc să nu irosesc în zadar nicio bomboană din care mi-a rămas. Sunt sigur că vor fi mai gustoase decât cele pe care le-am mâncat deja. Scopul meu este să ajung la final în armonie cu mine, cu familia și conștiința mea.

Ați crezut că aveți două vieți și, dintr-o dată, vă dați seama că ați avut și aveți doar una.

Autor: Mario de Andrade