Iubirea este o abilitate. Ea are multe manifestări, pe lângă cuvinte.

Iubirea este o abilitate. Și nu oricine o are. Așa cum nu toți au ureche muzicală sau o stare fizică bună. Iubirea – înseamnă acțiune, ea are multe manifestări, pe lângă cuvinte.

Iubirea este mai mult decât datorie și responsabilitate. Este abilitatea de a avea grijă. Când ești supărat, alegi cuvintele, depui efort pentru a-ți reține emoțiile, mâinile și vocea. Și spui doar ceea ce este important. Dar alegând cu atenție forma. Pentru că iubești și îți pasă.

Dacă mi-e dor, o spun. Și nu mă enervez, de ce este partenerul atât de prost încât nu-mi face bine. Dacă mi-e dor, vorbesc despre asta și îl chem. Și e alegerea celuilalt să răspundă sau nu.

Dacă iubesc, mă interesează tot despre acest om. Ce basme iubea în copilărie, ce frici a avut, pe cine ura, pe cine iubea, ce visuri avea, ce vrea acum și cine este el – omul meu iubit? Nu-i spun cum trebuie să fie pentru a mă simți eu bine. Mă interesează – cum este.

Iubirea iartă multe. Iubirea nu este putere.  Dacă iubesc omul, îl văd ca pe un întreg: cu obiceiurile, caracterul, dorințele, nevoile și restricțiile sale. Pentru că nu dețin, pentru că nu este un obiect și nicio funcție. Este o persoană vie cu propria poveste.

Iubirea este dorința de a atinge. Vrei să-ți exprimi, să-ți împărtășești iubirea. Omul iubit – este cel care arată și miroase frumos, pe care îți place să-l atingi. În iubirea adevărată întotdeauna există contactul corporal. Chiar dacă nu ești obișnuit cu tandrețea. Dacă este iubire adevărată – atunci îți dorești! Iar dacă este altceva – atunci se întâmplă critici, dezgust, răceală. Pentru că nu este omul iubit.

Iubirea este încredere. Când pot spune ce gândesc, ce simt. Pot să-mi arăt nu doar părțile frumoase.

Iubirea este apropiere. Emoțională, caldă, calmă, tandră. Când reacționez la schimbările lui. Ceva i s-a întâmplat – voi simți asta când îl voi vedea. Și chiar mai mult, voi simți că apropierea a dispărut. Multe lucruri nu mai sunt vizibile atunci când apropierea pleacă și nu există dragoste. Dacă apare minciuna – apropierea a dispărut.

Iubirea nu trece. Când nivelul hormonilor scade, pasiunea se potolește. Dar căldura, profunzimea, tandrețea – rămâne! Rămâne apropierea. Vor fi perioade de creștere a distanței. Dar ele sunt doar perioade, crize. Rămâne neschimbată doar afecțiunea caldă, tandră, respectul, dorința de atingere, iar pasiunea și entuziasmul vor reveni. Irevocabil pleacă doar îndrăgostirea hrănită de hormoni și traume din copilărie.

Iubirea adevărată rămâne. Nu de la sine. O salvează doi. Au grijă. Dacă au această abilitate.

Cineva are noroc imediat, cineva după multă experiență, iar cineva rămâne incapabil…