Wilhelm Reich: Emoțiile suprimate se păstrează în mușchi sub formă de tensiune.

Wilhelm Reich – este un psihanalist și gânditor austriac, fondatorul psihoterapiei orientată spre corp. Reich introduce conceptul de “armură” a caracterului, care se manifestă la toate nivelurile comportamentului uman: în discurs, gesturi, postură, obiceiuri corporale, expresii faciale, stereotipuri comportamentale, metode de comunicare etc. ”Armura” blochează anxietatea și energia care nu a găsit o cale de ieșire, prețul fiind  – sărăcirea personalității, pierderea emoționalității naturale, incapacitatea de a te bucura de viață și de muncă.

Pentru relaxarea “armurii” corporale, Reich a dezvoltat o serie de tehnici speciale, incluzând: manipularea directă a corpului; imitarea și provocarea stărilor emoționale; efectuarea unor mișcări și exerciții speciale; eliberarea sunetului atunci când există tensiuni emoționale;

Încercările de a opri energia apar din cauza condițiilor noastre din copilărie și din nevoia naturală și rezonabilă a fiecărui organism de a-și păstra viața. Copilul care crește într-o casă unde expresiile de furie nu sunt tolerate și permise, învață să nu-și exprime furia pentru a câștiga favoarea părinților. Prin blocarea sentimentelor și prin menținerea energiei, copilul treptat devine un infirm energetic și emoțional.

Energia

Aerul nu este singurul care curge în interiorul și în exteriorul corpului cu pulsația respirației. Aerul, sau mai precis oxigenul, este o componentă necesară pentru menținerea corpului fizic și a metabolismului acestuia. Baza funcționării bioenergetice a tuturor organismelor vii este altceva; energia vitală care este invizibilă și, prin urmare, nemăsurabilă. Energia vitală plutește liber în atmosferă, intră în corp și se acumulează în el prin respirație.

Wilhelm Reich a numit energia vieții – energie orgonică. Este aceeași energie care timp de secole a fost cunoscută în Est ca “ki” sau “prana”. Reich credea că energia orgonică este forța creatoare, baza s*xualității noastre și, de fapt, tot ce trăiește și crește în Univers. Fluidul în spațiul închis al unui organism sau corp este un intermediar prin care curge energia vitală. Aceasta trece prin fluidele corpului pe cale bioelectrică.

Reducerea sau extinderea acestei energii în organism este ceea ce cauzează mișcarea fizică, precum și experiența subiectivă a sentimentelor, cum ar fi plăcerea sau anxietatea. Energia curge în flux, fierbe și pulsează în tot corpul; în înțelegerea lui Reich, tocmai modul în care se mișcă fluxul de energie prin corpuri și membranele celulelor închise, determină în principal formele rotunjite ale tuturor formelor organice ale vieții.

Pulsația respirației, încărcarea și eliberarea

Pe măsură ce pulsația respirației devine mai profundă, încărcătura de energie se acumulează în corp și se conține în interiorul limitelor fizice ale corpului, și anume în piele, mușchi, fluide și terminațiile nervoase.

Fiecare inspirație este un mic act de încărcare cu energie, fiecare expirație este un mic act de eliberare a energiei. Această încărcătură poate fi simțită ca o furnicătură sau ca un flux de energie care se răspândește prin diferite părți ale corpului, sentimentul de plinătate și o creștere semnificativă a nivelului de excitare. Pielea se poate îmbujora, poate căpăta o nuanță roșiatică, mișcările pot deveni mai largi.

Cuplul durere/plăcere

În timpul plânsului sau râsului în hohote, corpul se află într-o stare de pulsație. Atunci când omul învață să blocheze plânsul – o expresie a durerii emoționale sau râsul – o expresie a bucuriei și plăcerii, pulsația corpului se diminuează și sentimentul amorțește.

De exemplu, atunci când copilul experimentează o durere emoțională pe care o percepe ca insuportabilă, el va încerca să nu o simtă. Blocând plânsul, copilul se separă de experiența durerii. Respirația devine mai puțin profundă, senzația și pulsația se diminuează, mișcarea aproape se oprește și atunci când apare stupoarea toată energia se comprimă. Blocarea durerii este la fel ca blocarea plânsului, pentru că dacă omul își permite să plângă, atunci își poate permite sentimentul de tristețe, durere, amărăciune.

Și la furie și la frică, energia este îndreptată: furia- spre exterior, frica – în interior. În timpul blocării durerii se reduc și loviturile externe și cele interne ale pulsației, iar întregul corp simte tot mai puțin și mai puțin, devenind mai dur și mai mort.