De ce mereu ne lipsește ceva? Iată cum înveți să te bucuri de viață.

Deseori aud obiecțiile: “D-voastră ne sugerați să ne bucurăm de lucrurile mici?”

Ei bine, ce pot să spun? Mai întâi de toate, ce contează de ce să te bucuri, dacă scopul este să te bucuri? În al doilea rând, dacă deja avem multe, atunci de ce să nu ne bucurăm de toate astea, chiar dacă ni se pare că undeva există ceva mai mult. În al treilea rând, în realitate, nevoile noastre naturale sunt mici și, prin urmare, bucuriile “mici”, așa cum le numesc unii, nu ne sunt mici, ci potrivite. Și în ultimul rând, unde este garanția că ne vom putea bucura de lucrurile mari, dacă nu ne putem bucura de cele mici? Unde este garanția că acest lucru mare, într-o secundă nu ne va părea mic?

Dacă viața constă din acțiuni mici, pași mici, atunci de ce suntem surprinși că bucuriile noastre principale – sunt bucurii mici? Ce este o bucurie mare? Este ceea spre ce mergi mult timp și când o obții îți dai seama că nu ai nevoie de ea? Mergi mult și chinuitor spre ea și când ajungi, îți dai seama că puteai trăi fără acest lucru, că nu merită? Aceasta este o bucurie mare?

Dacă bucuriile mici ne umple viața, atunci viața noastră nu devine mică, ci fericită. Și ea curge în prezent, acum. Acum stai și citești această carte, te simți confortabil în fotoliul tău sau inconfortabil? Poți face acest lucru confortabil și va fi o bucurie. Tu ești cel care decizi și sunt sigur că vei decide corect dacă vei ține minte care este cel mai important lucru în viața ta. Și în afară de bucurie, nimic nu este mai important.

Iată trei puncte importante.

1. Trăim într-o stare de deficiență cronică, avem sentimentul că ceva ne lipsește și suntem nefericiți.

2. Ceea ce avem – nu este cerut, utilizat, trăit, nu ne-am bucurat de asta.

3. Căutăm bucurii “mari”, care de fapt nu există, iar bucuriile ”mici” le tratăm cu dispreț.

În general, nu ne rămâne nimic de făcut decât să ne înșelăm instinctul ”înfometat”. De fapt, această foame este virtuală, este o iluzie că ne lipsește ceva. Deci, sarcina principală este doar de a ne schimba acest sentiment și pentru asta trebuie să înțelegem cuvântul: “Suficient!” Când spunem “suficient”, ”destul”, imediat ajungem la prosperitate. Dar, de îndată ce ne dorim mai mult, cerem mai mult – suntem în pierdere!

Viața ne trimite în mod constant ceva. Dacă avem sentimentul de lipsă, aceste mesaje le considerăm ca o rambursare a datoriilor și, prin urmare, ne bucură foarte puțin. Pe de altă parte, de îndată ce “casăm” această datorie virtuală, orice subvenție nouă pe care ne-o oferă viața o percepem ca pe un dar, o investiție și, prin urmare, suntem recunoscători. Din acest moment suntem fericiți și viața ne favorizează din ce în ce mai mult.

Aceasta este singura modalitate de a trăi în lume nu cu sentimentul de “foame”, ci cu sentimentul de “bogăție”.

(Fragment din cartea “A fi egoist”)