Iubirea are o limită, ea se numește – demnitate.

Iubirea întotdeauna va avea o limită, ea se numește – ”demnitate umană”. Pentru că respectul de sine nu ne permite să acceptăm iubirea care rănește și distruge.

Pablo Neruda a spus odată că dragostea este scurtă, dar este foarte greu de uitat. Și între dragoste și uitare întotdeauna există un ”licurici” care strălucește în nopțile întunecate, pentru a ne arăta unde este granița iubirii. El ne amintește că uneori e mai bine să pierzi mult timp pentru a uita omul, decât să suferi din cauza iubirii, care în cele din urmă duce la pierderea stimei de sine.

Uneori nu avem altă soluție decât să uităm ce simțim și să ne amintim ce merităm. Pentru că în niciun caz nu ar trebui să cerșim iubire.

Demnitatea este o coardă fragilă, subțire, pe care o atingem atât de des încât într-un moment dat se rupe, ducând la dezintegrarea tuturor conexiunilor noastre emoționale.

Fără să ne dorim, noi înșine depășim constant această graniță. Credem că de dragul iubirii putem face orice, chiar să ne trădăm pe noi înșine.

Mândria și demnitatea în dragoste

Auzim adesea că Ego-ul ne hrănește mândria, iar spiritul – demnitatea.  Oricum ar fi, aceste două emoții sunt prezente în relație.

De exemplu, mândria este un dușman pe care îl cunoaștem bine și pe care deseori îl asociem cu iubirea de sine. De fapt, mândria este arhitectul specializat în construirea pereților și împletirea sârmei ghimpate în relația noastră, decorând fiecare detaliu cu aroganță și manifestarea victimizării, din cauza cuvintelor spuse de cealaltă parte. Și motivul principal pentru aceste acțiuni distructive – este stima de sine scăzută.

Demnitatea – este exact opusul. Ea dă de știre, ascultând în mod constant vocea eu-lui nostru interior, pentru a menține respectul de sine, fără a uita de respectul pentru ceilalți. În acest caz, conceptul de iubire de sine dobândește cel mai bun sens. Pentru că ne alimentăm cu el pentru a ne proteja, fără a-i răni pe ceilalți: fără a provoca “efecte secundare”, dar alimentându-ne în mod constant stima de sine. Stima de sine – are un preț ridicat.

Demnitatea nu se vinde, nu se pierde și nu se oferă.

Mulți oameni cred că nu este nimic mai groaznic decât atunci când omul pe care îl iubești te părăsește. Nu este așa.

Cel mai groaznic lucru este – să te pierzi, iubind pe cineva care nu ne iubește.

Sacrificiul nu are nimic de-a face cu relațiile armonioase și demne. Dacă ajungem în umbra iubitului nostru, nu vom mai avea zile însorite pentru inima noastră, nici hrană pentru a ne hrăni speranțele.

În relație, sacrificiul nostru trebuie să aibă limite, pe care le stabilim noi înșine. Nu suntem obligați să rezolvăm toate problemele partenerilor noștri, să le dăm aer de fiecare dată când vor să respire sau să ne stingem propria lumină, pentru ca ei să poată străluci mai puternic.

Dragostea se simte și se crează în fiecare zi. Dacă în relația voastră nu există aceste lucruri, atunci nu are rost să cereți și să așteptați un miracol care nu se va întâmpla niciodată. 

Dragostea nu trebuie să fie oarbă. Indiferent cât de puternic este cultivată această idee în societate, trebuie să țineți minte că întotdeauna este mai bine să-i oferiți iubirea altei persoane cu ochii larg deschiși, cu inima caldă și cu respect de sine. Numai atunci puteți deveni creatorii unei relații vrednice, care merită eforturile voastre. Relație, în care accentul se pune pe respectul reciproc, fără demonstrarea forței și fără sacrificii iraționale.

Demnitatea  – este recunoașterea faptului că merităm tot ce e mai bun. Niciun om de pe acest pământ nu merită să te pierzi de dragul lui.