Un celebru satiric rus despre ceea ce este important în viață. Inspiră-te din înțelepciunea lui!

Celebrul satiric rus Mihail Jvanetsky recent a împlinit 85 de ani. El și acum ridiculizează falsitatea, prostia și mitocănia. Umorul său este ca un antidot împotriva absurdității și ignoranței. Știe totul despre femei și bărbați. Despre timp. Îl vede așa cum nu-l văd alții.

85 de ani – e mult sau puțin? Potrivit scriitorului, aceasta este vârsta în care există multă fericire, dar mai puțin succes: “Ei bine, ai ajuns la o vârstă și toți te întreabă cum e acolo? Deci vă răspund: “E bine! Această vârstă poate fi numită – “a te bucura de bătrânețe”.

Am ales câteva miniaturi satirice ale scriitorului. În ele e spus totul…

Despre ceea ce este important în viață – ”Și după ce n-ai înțeles lucrurile complicate și nu le-ai realizat, începi să descoperi lucrurile simple:

Că e mai bine să dormi în aer liber.

E mai bine să trăiești printre plante.

Trebuie să-l ridici pe cel căzut.

Trebuie să-l servești pe cel care îți intră în casă.

Trebuie să aduci, dacă ești rugat.

Trebuie să plătești primul.

Trebuie să-i prepari supa celui bolnav, chiar dacă e un străin.

Nu trebuie să te iriți ca răspuns la iritare.

Trebuie să iubești pământul și apa.

Să iubești aerul curat.

Să-ți dorești copii.

Trebuie să arunci lucrurile în exces. Să arunci gunoiul.

Să rămâi cu o singură femeie.

Să râzi dacă e amuzant. Cu voce tare.

Să plângi dacă te doare. În liniște.

Doar un om rău poate insulta. Cel bun se va îndepărta de supărarea ta.

Nu trebuie să-ți fie rușine să mergi la medici.

Să mergi la morminte.

Moartea e moarte. Și până la ea mai e ceva timp.

Viața e scurtă…

Viața e scurtă. Și trebuie să lași filmul prost. Să arunci cartea rea. Să pleci de la omul rău. Să lași lucrurile care nu funcționează. Să lași chiar și mediocritatea. Timpul e mai scump. Mai bine dormi. Mănâncă. Privește focul, copilul, femeia, apa.

Muzica a devenit inamicul omului. Muzica ne este impusă, ne intră în urechi. Prin pereți. Prin tavan. Prin podea.

Computerul e lipicios, luminează ca o fantomă, te cheamă ca un bazar oriental. Cauți, cauți, cauți. Ei bine, găsești ceva, încerci să-l adaptezi, îl arunci, din nou cauți, găsești, arunci. Gândurile sunt comune. Cuvintele sunt comune.

Viața e scurtă…

Și numai cartea e delicată. Ai luat-o de pe raft. Ai răsfoit-o. Ai pus-o. Nu există aroganță în ea. Nu pătrunde în tine. Stă pe raft, tăcută, așteptând să fie luată în mâini. Și se va deschide. De-ar fi așa cu oamenii. Suntem mulți. Nu toți pot fi răsfoiți. Niciunul. Nici chiar al tău. Nici chiar tu.

Viața e scurtă. Ceva se va deschide de la sine. Pentru ceva vei stabili reguli. Pentru restul nu ai timp. Legea e doar una: pleci, arunci, fugi, închizi sau nu deschizi!