Ai fost omul care știa totul despre mine, iar acum ai devenit un străin…

Totul se poate schimba într-o clipă. Am avut nevoie doar de o clipă pentru a-ți spune: “Te iubesc”. Doar una. În cele din urmă am scăpat de nodul din gât și ți-am spus asta. Deși nu credeam că o voi putea face.

Și doar într-o clipă putem deveni străini. Ai devenit cel pe care nu l-am văzut în ultimii șase ani. Ai făcut ceea ce nu credeam că ești capabil să faci.

Ce ironie. Acum ești un străin care îmi cunoaște toate secretele. Care știe cum îmi funcționează creierul. Cum mă trădează ochii. Cum n-aș putea să te mint niciodată.

Erai lumina la capătul tunelului. Ai fost cu mine când m-am pierdut. M-ai ajutat să rămân. Mi-ai acceptat ciudățeniile și defectele, ai găsit modalități de a le aprecia.

Mi-ai văzut părțile întunecate, care nu te-au speriat. Mi-ai păstrat secretele. Știai fiecare detaliu al ființei mele. Chiar dacă erau prea multe lucruri, n-ai uitat niciodată ce ți-am spus.

Știai când nu vreau să vorbesc și cu cine mă simțeam confortabil. Aveai grijă de mine și mă avertizai despre lucrurile rele care se pot întâmpla. Și eu mereu te ascultam.

Mă ascultai când vorbeam doar despre ceea ce îmi place. Aveai răbdare cu mine. Visurile mele te înaripau chiar mai mult decât pe mine și erai sigur că aș putea obține orice.

Îmi vedeam viitorul cu tine, iar acum ești doar un străin căruia i-am oferit inima.

Acum știi că sunt neajutorată, fără speranță, că încerc să merg mai departe și să te eliberez. Știi că mă voi preface că totul este bine.

Ai venit în viața mea ca un străin, ca toți ceilalți, iar acum devii din nou cel care ai fost, deși ai promis că nu faci asta. Mi-ai făcut viața frumoasă și bogată. Tot ce pot face este să sper că te voi mai vedea. Poate că atunci când va veni momentul potrivit, îți voi deschide din nou inima și vei juca din nou un rol în viața mea. 

Dar între timp, te văd numai când am ochii închiși. Între timp te prind în vise. Tu credeai atât de mult în ele…