Pentru a-ți recunoaște sufletul pereche, trebuie doar să fii atentă și să ai încredere în sentimentele tale.

Iubirea – este recunoaștere. Ne recunoaștem reciproc în această viață. Așa credea Platon, iar înainte de el – alți gânditori antici.

Sufletele pereche se întâlnesc și se recunosc reciproc. Și vor să fie din nou împreună. Chiar dacă nu întotdeauna reușesc. Dar cât de des întâlnim în povestiri fraza: “Am văzut-o și am înțeles că Ea este soția mea.” sau “L-am întâlnit și am înțeles că El este soțul meu”. Destul de ciudat, dar bărbaților li se întâmplă mai des, chiar dacă, de regulă, sunt departe de misticism.

Un bărbat scria în cartea sa despre cum a plecat la război la vârsta de șaptesprezece ani, ca voluntar. Așteptând trenul în gară de el s-a apropiat o fată bălaie și i-a oferit câteva chiftele din coajă de cartofi. El, în schimb i-a dat – un săpun. Și pe câmpul de luptă bărbatul știa sigur că nu va muri. Cum putea să moară dacă la stația de tren era o fată bălaie? Viitoarea sa soție? El a supraviețuit și câțiva ani mai târziu a decis să studieze la universitate, iar pe scări a întâlnit această fată. A recunoscut-o imediat, se numea Zoe. Și, desigur, că s-a căsătorit cu ea.

Pentru că iubirea – este predestinată. Și nu trebuie să vă faceți griji că nu o veți recunoaște. O veți recunoaște. Nici măcar vârsta nu contează. S-a întâmplat că unii și la șaizeci de ani au recunoscut-o.

Timpul – joacă un rol important doar în viața noastră pe pământ. Despre asta știa înțeleptul Platon. Acest lucru este confirmat și de fizicienii moderni. Iar eu mă alătur acestui punct de vedere.

Cel mai important lucru este să fiți atenți și să aveți încredere în sentimentele voastre. Și să credeți în iubire. Cei care au recunoscut omul drag, așa pur și simplu, vor înțelege ce vreau să spun. Ceilalți, dacă e predestinat – vor înțelege mai târziu.

Vă doresc sincer să iubiți și să fiți iubiți. Pentru asta merită să trăiești.

Autor: Anna Kiryanova