Iată cum am înțeles că m-am maturizat pentru o relație serioasă.

Viața mea acum este în acea etapă, în care sunt gata să recunosc că vreau o relație. Nu am nevoie de ea cu disperare și nu sufăr fără partener, dar cu siguranță m-am maturizat pentru ceva serios.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că e mai bine să dorm singură, decât să-mi petrec noaptea cu cineva cu care nu vreau să mă trezesc alături.

Sunt în acea etapă în care înțeleg cât de mult înseamnă adevărata comunicare, atunci când vă înțelegeți fără cuvinte, râdeți de aceleași glume, vreți să aflați totul unul despre celălalt. Și înțeleg cât de goale sunt conversațiile în baruri, cât de lipsit de suflet este flirtul și cât de netransparente sunt intențiile unor oameni.

Sunt în acea etapă în care consider că este normal să nu mai comunic cu omul în care nu am încredere. Și înțeleg că dacă omul te face să te îndoiești de tine, atunci nu este suficient de interesat ori urmează reguli stupide, de aceea nu este pregătit pentru o relație serioasă.

Sunt în acea etapă în care îmi dau seama că nu am nevoie de o mulțime de admiratori, doar pentru a-mi distra orgoliul. Am nevoie numai de un bărbat și o singură iubire.

Sunt în acea etapă în care sunt gata să primesc în viața mea omul care o va înfrumuseța, va aduce ceva nou și interesant în ea. Înțeleg că sunt o persoană integră și fără un astfel de om, și că eu însămi mi-am creat viața pe care mi-am dorit-o întotdeauna.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că, dacă bărbatul se teme de angajamente, atunci nu-i voi dovedi că merit atenția lui, pentru că el nu o merită pe a mea. Și înțeleg că merit bărbatul care va tinde să creeze cu mine o relație puternică.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că nu pot vorbi în șoaptă despre nevoile și dorințele mele. Și de asemenea, înțeleg că sunt gata să ascult ce vrea partenerul meu.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că nu voi mai începe niciodată o relație, doar ca să am un bărbat lângă mine. Și înțeleg ce fel de persoană vreau să văd alături de mine.

Sunt în acel moment în care încep să-mi dau seama de valoarea timpului meu, așa că nu-l mai petrec în așteptarea unui apel sau a unui SMS. Înțeleg că dacă omul vrea, el sună sau scrie.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că trecutul trebuie eliberat, altfel există riscul să fac aceleași greșeli. Înțeleg valoarea trecutului meu, pentru că această experiență, este cea care m-a făcut cine sunt.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că ceea ce credeam că sunt cerințe prea înalte, de fapt, erau singurele adevărate. Și mai înțeleg că nu cer nimic altceva, decât senzația de armonie și fericire.

Sunt în acea etapă în care înțeleg că nu e prea mult – atunci când îmi doresc ca bărbatul de lângă mine să mă iubească așa cum sunt, să-mi iubească începuturile, scopurile și visurile, să fie gata să-și arate iubirea. Înțeleg că eu însămi sunt gata pentru astfel de sentimente.

Sunt în acea etapă în care îmi dau seama că, niciodată nu voi mai spune “te iubesc”, dacă nu sunt sigură de asta. Sunt gata să recunosc că nu este nimic rău în a-ți dori o relație. Și înțeleg că acesta nu este un strigăt de disperare, ci o dorință sănătoasă.