Iată ce este de fapt Separarea de Părinți și cum puteți face acest lucru.

Separarea de părinți – nu înseamnă să te despărți de ei și să devii o persoană independentă din punct de vedere financiar. 

Separarea – înseamnă să devii independent din punct de vedere emoțional. Să nu mai demonstrezi nimic, să nu faci totul contrariu, să te enervezi, să te superi pe părinți, să-ți fie teamă de aprecierea și acțiunile lor, să aștepți sau să ceri ajutorul lor.

Dar nicidecum să-i eviți, să-i ignori, să intervii în viața lor, să le rezolvi problemele, să-ți amâni visurile și planurile din cauza lor, să vezi în ei motivul vieții tale eșuate.

”Separarea de părinți sau de partener – este abilitatea individului de a face alegeri independente directe (ne-manipulative), rămânând într-o legătură emoțională cu sistemul relațiilor semnificative”. Este un citat dintr-o prelegere despre terapia familială de Mark Yarhauz.

Să fii autonom și rămâi într-o legătură emoțională, dar nu vorbim despre situațiile  de urgență sau unice. În momentul critic este normal să renunți la toate și să te grăbești să le oferi ajutorul.

Părinții voștri sunt doar oameni, buni și răi în același timp, ca toți oamenii de pe pământ, cu defecte și calități umane.

Nu sunt zei atotputernici, așa cum au fost în copilărie. Nu sunt sursa tuturor beneficiilor și plăcerilor pe care le-ai avut în copilărie. Nu sunt cineva în fața căruia trebuie să te justifici, să aștepți permisiunea, aprobarea și să încerci să nu-i superi, așa cum făceai când erai la școala primară.

Ei nu sunt ființe proaste și limitate, care pun presiune pe tine și nu-ți permit să  trăiești, așa cum îi vedeai în perioada adolescenței.

Ei sunt așa cum sunt. Așa cum i-a făcut viața și ei înșiși. Ei pot fi nerecunoscători, indiferenți, egoiști. Își pot rezolva problemele din contul tău. Și da, s-ar putea să nu te iubească.

Să devii autonom – înseamnă să recunoști toate astea.

Să fii de acord cu faptul că părinții tăi au fost incapabili de ceva – să recunoști acest lucru, să nu mai ceri și să nu mai primești. Asta înseamnă separarea.

Să devii autonom – înseamnă și recunoașterea autonomiei părinților, renunțând la aroganța copilărească. Sau teama care ne forțează să-i slujim, doar ca să nu fim pentru ei fii sau fiice rele.

Să devii autonom – înseamnă să fii de acord că părinții pot trăi diferit, nu așa cum îți place: neavând grijă de sănătate, comportându-se urât, certându-se între ei, spunând ceea ce nu vrei să auzi, dorind ceea ce nu vrei să le oferi.

Însă e posibil să fii de acord cu toate astea – doar manifestând respect.  Un respect profund pentru modul de viață ales. Respectul – înseamnă să fii de acord cu tot ce fac părinții, fără emoții și dorința de a-i salva, de a evada, de a te răzbuna sau de a-i corecta. Atunci ne separăm.