Această poveste te va ajuta să înțelegi ce viziuni asupra vieții are Sociopatul.

Am fost invitată în ospeție la niște prieteni.

– O să fie multă lume, mi-au spus ei.

– În acest caz, nu mă invitați. Nu iubesc mulțimea. Eu – sunt sociopat.

Dar ei au insistat. Și am venit. Am băut, am mâncat și s-au început discuțiile.

Toți vorbeau, eu tăceam. Au început să-mi pună tot felul de întrebări. Nu mă întrebați nimic. Eu sunt un sociopat tăcut. Dar, ei au insistat. Un domn timp de jumătate de oră a vorbit despre maniere, despre cât de greu e să trăiești atunci când nu știi cum să te comporți și cum să te îmbraci. Ce crezi despre asta? De trei ori m-a întrebat. Ei bine, i-am spus ce cred: că în locul lui n-aș purta bluza mamei, sub sacoul tatei… Și n-aș mânca salata din bolul comun. Ar pune-o în farfuria mea. Nici n-a ascultat până la final, s-a ridicat și a plecat. Nu trebuia să mă întrebe nimic, pentru că eu sunt un sociopat sincer.

Apoi, la celălalt capăt al mesei o doamnă povestea ce succes are la bărbați. În vacanță. În Turcia. Și Spania. Vorbea cu voce tare. Și, m-a întrebat dacă am succes la bărbați. Ei bine, i-am răspuns că nu am succes. În această vară n-am făcut fericit niciun gigolo. Nici în Turcia, nici în Spania. Probabil îmi pare rău pentru bani. Sunt un sociopat zgârcit.

Și astfel, aproape toți oaspeții s-au ridicat și au plecat. A devenit atât de liniște. Am rămas doar eu, prietena mea, soțul ei și bunica.

– Doamne, ce bucurie – a spus prietena mea. – Au plecat atât de devreme. Se întâmplă pentru prima dată.

– Cu această ocazie voi aduce niște vișinată, e doar pentru noi – a spus soțul ei.

Împreună am savurat licoarea și am privit apusul de soare. A fost minunat. În liniște și cu miros de frunziș.

– Vă mulțumesc că m-ați invitat, – le-am spus eu. – E atât de bine la voi.

– Vino întotdeauna, – au spus ei.

Voi veni. Sunt un sociopat recunoscător.